În ultimii ani, funcţionarea Institutului Cantacuzino a fost afectată de management defectuos, interese imobiliare sau presiuni din partea pieţei extrem de dure, ajungând la un pas de a fi închis.
Au fost perioade în care nu a mai produs vaccinuri, iar până acum nu s-a găsit o soluţie pentru revitalizarea Institutului vechi de aproape 100 de ani.
Institutul de seruri şi vaccinuri “Ioan Cantacuzino” s-a înfiinţat în 1921 . Cinci ani mai târziu, România devenea a două ţară din lume care producea vaccinul BCG împotriva tuberculozei.
Zeci de generaţii au fost imunizate prin vaccinurile preparate la Cantacuzino şi cunoscute în întreagă lume.
Declinul a început – ca şi pentru alte instituţii – încă din anii ’90. Institutul a renunţat rând pe rând la producerea unor vaccinuri tradiţionale, care au fost înlocuite de produse străine.
În ultimii ani, Institutul a supravieţuit cu greu din efecturarea unor analize prin policlinică sau prin cercetarea din cele zece centre de referinţă. Dar activitatea de baza, producerea de vaccinuri, a încetat .
În 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, Ministerul Sănătăţii a împrumutat 11 milioane de euro de la Banca Mondială pentru cumpărarea de aparatură modernă, fără de care Institutul nu mai primea aprobarea să producă vaccinuri şi seruri.
Laboratorul nou nu funcţionează, însă, nici astăzi, pentru că are nevoie de construcţia unei anticamere de decontaminare, care nu a fost prevăzută în proiectul iniţial.
