Legislativul de la Havara se reuneşte, joi, pentru a-l valida pe succesorul lui Raúl Castro, care a condus insula – timp de un deceniu – după retragerea lui Fidel Castro, răpus de boală în 2016.
Propus pentru funcţia supremă este marxistul Miguel Diaz-Canel, profesor universitar, secund al actualului regim și reprezentant al noii generaţii de politieni cubanezi.
Unii analiști cred că actuala predare a puterii ar pregăti, de fapt, ascensiunea colonelului Alejandro Castro, fiul lui Raúl, nepotul lui Fidel.
Agerpres amintește că, de la Revoluţia din 1959, Cuba a cunoscut numai o singură tranziţie adevărată la conducerea sa, în 2006, când Fidel Castro, grav bolnav, i-a predat ştafeta fratelui său mai mic după peste 40 de ani de conducere unică.
Ajuns la putere, Raúl Castro a început o serie de reforme altădată de neacceptat, ca deschiderea economiei spre micile întreprinderi private, dar mai ales a aranjat apropierea spectaculoasă cu Statele Unite, duşmanul din perioada Războiului Rece.
În 2015, cele două ţări şi-au reluat legăturile diplomatice, iar în anul următor preşedintele american la acea dată, Barack Obama, a efectuat o vizită istorică pe insulă. După instalarea republicanului Donald Trump la Casa Albă, normalizarea a fost serios încetinită.
Miguel Diaz-Canel reprezintă frecvent guvernul în străinătate, iar apariţiile sale în media sunt din ce în ce mai dese.
Avocat al dezvoltării internetului pe insulă, el a ştiut să-şi prezinte o imagine de modernitate, rămânând laconic în declaraţii. De asemenea, el s-a arătat intransigent faţă de disidenţa cubaneză sau de diplomaţii prea dispuşi să critice regimul.
După ce numirea sa va fi confirmată, acest inginer în electronică născut după Revoluţie va trebui să-şi consolideze puterea şi să continue necesara “actualizare” a modelului economic cubanez creionată de Raul Castro.
Sarcini dificile pentru un personaj cu un profil mai degrabă discret care a crescut în umbra eşaloanelor puterii.
Pentru prima dată după decenii, preşedintele nu mai este un participant la Revoluţia din 1959, nu va mai purta uniforma de culoare verde măsliniu şi nu va conduce Partidul Comunist Cubanez.
