Într-o lume în continuă schimbare, multe cupluri se confruntă cu dileme complexe legate de momentul potrivit pentru a-și întemeia o familie. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, fertilitatea atât a bărbaților, cât și a femeilor începe să scadă, un fenomen bine documentat de numeroase studii.
Statisticile privind fertilitatea
Fertilitatea se diminuează în mod natural odată cu înaintarea în vârstă, iar studiile indică o scădere notabilă atât la femei, cât și la bărbați. În cazul femeilor, probabilitatea de a rămâne însărcinată scade gradual după 30 de ani și se reduce semnificativ după 35 de ani. Datele arată că aproximativ 75% dintre femeile de 30 de ani pot concepe în primul an de încercări, în timp ce această proporție scade la 66% la vârsta de 35 de ani și ajunge la doar 44% la vârsta de 40 de ani. Bărbații, deși pot continua să producă spermatozoizi pe întreaga durată a vieții, observă o deteriorare a calității acestora după 40 de ani, ceea ce afectează fertilitatea și sănătatea descendenților.
Factori de risc asociați cu vârsta
Amânarea concepției implică riscuri crescute atât pentru sănătatea părinților, cât și pentru cea a copilului. La femei, calitatea ovulelor scade odată cu înaintarea în vârstă, crescând riscul de complicații genetice. De asemenea, vârsta avansată a mamei este asociată cu un risc crescut de diabet gestațional, preeclampsie și nașteri premature. În ceea ce privește bărbații, vârsta mai mare poate duce la modificări ale ADN-ului spermatic, crescând probabilitatea de mutații genetice care pot fi transmise copiilor.
Pe lângă problemele genetice, cuplurile mai în vârstă se confruntă adesea cu un timp de concepție prelungit, deoarece calitatea materialului genetic scade și frecvența ovulației este redusă. Aceasta poate duce la perioade lungi de încercări, dar și la nevoia de intervenții medicale precum fertilizarea in vitro pentru a asista procesul reproductiv.
Motive pentru amânarea concepției
Multe cupluri aleg să amâne concepția pentru a se concentra pe carierele lor și pentru a atinge o stabilitate financiară. De asemenea,condițiile economice fluctuante și schimbările în normele sociale contribuie semnificativ la această tendință de amânare.
Soluții pentru cei care vor să amâne concepția
Prezervarea fertilității este procesul de protejare și conservare a ovocitelor sau a altor țesuturi reproductive pentru a păstra capacitatea femeii de a avea copii în viitor. Inițial, prezervarea fertilității se realiza în cazul femeilor cu diferite forme de cancer, care erau nevoite să facă radioterapie sau chimioterapie. Ulterior, această metodă de precauție a căpătat o mare importanță și pentru femeile care au decis amânarea unei sarcini din motive sociale.
Studiile despre prezervarea fertilității arată că recuperarea a aproximativ 5 ovocite în urma puncției ovariene oferă o șansă de a obține o sarcină de aproximativ 30% în cazul femeilor sub 34 de ani. În schimb, în aceeași situație, la vârsta de 40 de ani șansa de a obține o sarcină este de aproximativ 10%. În plus, femeile se nasc cu un număr finit de ovocite, care scad odată cu înaintarea în vârstă.
Metodele de prezervare a fertilității:
- Crioprezervarea embrionilor: Aceasta metodă presupune fertilizarea ovocitelor prin fertilizare in vitro (FIV) și congelarea embrionilor rezultați pentru utilizare viitoare. Este ideală pentru cuplurile care doresc să amâne concepția, păstrând embrionii în condiții criogenice pentru transfer ulterior.
- Crioprezervarea ovocitelor: Implică extragerea și congelarea ovocitelor mature, fiind o opțiune pentru femeile fără partener sau care, din motive religioase, preferă să nu crioprezerveze embrioni. Ovocitele pot fi dezghețate și fertilizate când femeia este gata să conceapă.
- Crioprezervarea de țesut ovarian: Aceasta constă în extragerea și congelarea unei porțiuni din țesutul ovarian, folosită frecvent de femeile cu afecțiuni oncologice. După tratament, țesutul poate fi transplantat înapoi pentru a restabili funcția ovariană și fertilitatea.
Pentru cuplurile care doresc să amâne concepția, este crucial să evalueze starea lor de fertilitate înainte de a lua o decizie. În acest context, evaluarea rezervei ovariene prin măsurarea nivelului de hormon anti-Müllerian (AMH) și analiza calității spermatozoizilor prin spermogramă sunt două investigații esențiale.
Din perspectiva medicală, este esențial să înțelegem că, deși tehnologia ne permite să extindem limitele biologice, nu putem ignora complet cronometrul biologic. Recomand cuplurilor să fie proactive în cunoașterea stării lor de fertilitate și să ia în considerare toate opțiunile disponibile pentru a-și planifica familia într-un mod care să le respecte atât dorințele, cât și sănătatea. Consider că o abordare echilibrată și informată e cheia navigării prin complexitatea fertilității.
