Centrul de Resurse Juridice – o organizaţie neguvernamentală care se ocupă, printre altele, de drepturile persoanelor cu dizabilităţi – consideră că justiţia din România a dat dovadă de un exces de zel ieşit din comun, având în vedere că primul român condamnat la închisoare cu executare pentru zădărnicirea bolilor este o persoană cu dizabilităţi, respectiv un bărbat de 36 de ani, din Buzău.
Organizaţia atrage atenţia că numele şi alte date ale bărbatului, care ar fi trebuit să fie confidenţiale, au ajuns în presă.
Potrivit unui comunicat al CRJ, cazul domnului M.S., condamnat la închisoare cu executare pentru zădărnicirea bolilor, reprezintă imaginea incapacității statului de a asigura respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități psihosociale și intelectuale în România.
“Ne întrebăm cum i-au comunicat organele de cercetare penală faptele de care este acuzat, dar și drepturile pe care le are, având în vedere că M.S.face parte dintr-o categorie de persoane vulnerabile ? Spre exemplu, inculpatul sau suspectul cu dizabilități de văz sau auz, poate solicita și beneficia de un interpret în limbaj mimico gestual. Pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, așa cum este domnul M.S, ar fi trebuit să existe o interpretare augmentativă, o persoană care să îi traducă pe înțelesul lui ce înseamnă audiere, proces penal, cale de atac, acces la un avocat și așa mai departe. Însă, acest aspect nu este prevăzut în lege. Nici până la acest moment nu se cunoaște dacă domnul M.S. a avut sau nu un avocat. Baroul Buzău nu furnizează aceste informații, iar din comunicarea purtătorului de cuvânt al Judecătoriei Buzău nu a reieșit că domnul M.S. ar fi avut un apărător din oficiu” – se arată în comunicat.
M.S., 39 de ani, a fost condamnat, în lipsă, la 1 an de închisoare cu executare pentru zădărnicirea combaterii bolilor de către Judecătoria Buzău.
El a fost judecat după ce, în luna aprilie 2020, a fugit din spitalul unde fusese internat pentru că tușea puternic.
Testul pentru COVID-19 a ieşit negativ, dar medicii l-au diagnosticat cu TBC şi au hotărât să-l ţină sub supraveghere.
Bărbatul a fugit, însă, din spital de frică să nu se infecteze cu noul coronavirus, dar și de teama de a nu fi închis într-un izolator.
Centrul de Resurse Juridice arată că, pentru persoanele cu dizabilități care au fost instituționalizate zeci de ani, așa cum a fost și domnul M.S., cuvântul ”izolator” poate declanșa emoții puternice deoarece poate fi asociat cu pedeapsa, sedarea, legarea, lipsa accesului la toaletă și hrană.
Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, bărbatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
El a fost obligat și la plata a 550 de lei cheltuieli de judecată.
Sentința lui M.S. poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile.
Centrul de Resurse Juridice vrea să-l spijine în acest demers. Însă, bărbatul este dispărut.
Dacă nu se înaintează apel în termen, condamnarea rămâne valabilă.
