Gabriela, o femeie singură cu un copil, a trăit mai mult de jumătate din viaţă de pe o zi pe alta, uneori pe străzi, fără niciun acoperiș deasupra capului.
În urma decesului mamei, i-a rămâne moștenire o garsonieră minusculă, într-un bloc vechi, dar imediat ce soarta i-a făcut, atât de amar, un cadou, a venit și replica: garsoniera e încărcată cu datorii imense și include și o somație de executare silită dintr-un venit care oricum abia ajunge pentru a descrie limita sărăciei.
Evacuarea este iminentă. Gabriela s-a aflat în pragul colapsului, dar şi-a revenit cu sprijinul copilului ei, care, pentru o vreme, şi-a asumat rolul de cap al familiei. Dar datoriile au rămas, la fel şi pericolul de a ajunge din nou în stradă…
De plata întreţinerii depind şansele Gabrielei şi fiicei ei de a dormi cu un acoperiş deasupra capului.
“- Ce datorii ai la întreţinere? – 9.886 cred că s-a făcut. Mai am puţin până la sută. 10 mii de ron. – Ce se întâmplă atunci? – Păi, deja sunt dată în judecată. De fapt, a dat-o pe mama mea în judecată, pe moartă. Să vedem ce decide Tribunalul. Ori să plătesc 5 milioane pe lună. Ori 10. Ori mă dă afară. Nu ştiu. Nici nu vreau să mă gândesc. Nu vreau să stau pe stradă”, a declarat Gabriela.
Datoriile imense la întreţinere s-au adunat în mare parte pe când trăia mama Gabrielei. Bătrâna a fost îngrijită de fiica şi nepoata ei în ultimele opt luni de viaţă. Au trecut trei ani de atunci, dar experiența nu poate fi uitată:
“- Tu unde dormeai? – Mă înghesuiam cu mami pe fotoliu. În ultima fază a bolii bunicii cel puţin, ca să nu dorm cu ea în pat. Mai aveam o saltea pe care o puneam pe jos sau în hol. Geamul rămânea deschis. Era frig, dar trebuia”, îşi aminteşte Crina.
Pentru a face garsoniera cât de cât locuibilă, Gabriela a făcut un împrumut din salariul ei de cameristă de 1.800 de lei. A cumpărat două paturi şi un dulap, şi a mai dat o mână de vopsea. Acum, după ce plăteşte facturile şi ratele, pentru mâncare, haine, sau rechizite, mai rămân vreo 500 de lei. Nu-i chip să mai plătească și datoriile căpătate moștenire.
Gabriela a mai locuit pe străzi, dar asta înainte de a se naşte fiica ei. De atunci, a făcut numai ea ştie cum, şi i-a asigurat fetei strictul necesar, uneori, literalmente prin propria ei înfometare.
“Nu mănânc, să îi las ei. Mă îmbrac cu hainele ei şi dedesupturile, să nu îmi iau mie. N-am mâncat cu zilele. Astă e adevărul. Apă! Apa ţine pe om”, mărturiseşte Gabriela.
De fapt, sarcificiile au fost reciproce, pentru că fără fiica ei, Gabriela ar fi cedat de mult, copleșită de greutățile cumplite pe care viața i le-a tot pus în spate. La numai 11 ani, Crina a fost forțată de soartă să devină psiholog pentru mama ei şi cap al familei. Îşi încuraja mama, dar în afară de asta, gătea şi făcea curat în casă. Ocupată cu salvarea mamei, o vreme n-a mai putut merge la școală.
“Îngerul şi sufletul meu. Dacă nu era ea, poate era altfel viaţa. Sau poate nu eram”, aşa o descrie Gabriela pe fiica ei, Crina.
“Crezi că mama ta a făcut sacrificii pentru tine? – Să mă ţină lângă ea. Cam ăsta cred că a fost sacrificiul – De ce spui asta? – Pentru că alte mame nu s-ar fi riscat”, a mărturisit şi Crina.
Sunt mamă şi fiică, dar viaţa a făcut să îşi schimbe rolurile la un moment dat. Au supraviețuit împreună până acum, dar viitorul lor e unul incert şi trăgând linie, singura certitudine este că se au una pe cealaltă. Şi că împreună, vor înfrunta orice le rezervă soarta. Dar nu sunt sigure că vor și învinge.
Dacă doriţi să le ajutaţi pe Gabriela şi Crina, ne puteţi scrie la adresa de mail visez@europafm.ro
