Confidenţialitate

Coziana Zaharia și Marian Cârlig, doi profesori Merito, despre meseria de dascăl: „Să privim în copiii noștri nu niște elevi, ci adulți în devenire” | VIDEO

În studioul Europa FM, în emisiunea „Academia Europa FM” se află Marian Cârlig de la Școala Radovanu, județul Călărași și Coziana Zaharia de la Școala Gimnazială “Ionel Teodoreanu din București”, profesori laureați cu distincția Merito pentru schimbarea pe care au adus-o în școlile lor. „Ce știu zi de zi este că eu ca profesor trebuie să mă pregătesc zilnic, chiar și după 27 de ani de activitate la catedră”, spune Coziana Zaharia care predă în alternativa Step by Step. „Să încercăm privim în copiii noștri nu niște elevi, ci adulți în devenire”, spune Marian Cârlig, care a introdus învățarea prin interediul tehnologiei la școala din mediul rural.

Coziana Zaharia, profesoară la Școala Gimnazială “Ionel Teodoreanu din București”: „Trebuie să văd dincolo de apariția fizică a unui copil și să sap un pic în povestea lui din spate pentru a afla și care este potențialul său”

Noi formăm sistemul. Misiunea mea ca dascăl – și asta am înșeles-o de când eram mică pentru că provin dintr-o familie de cadre didactice – este aceea de a aduce copilul la școală cu drag. Așa îmi imaginez eu seara, când stau cu ochii închiși: copii alergând către școală. Mi se pare cel mai important lucru și cel mai împlinitor pe care îl poate avea un învățător și un profesor atunci când se întâlnește cu copilul dimineața în clasă și copilul zâmbește și spune <<Ce bine că am venit la școală!>> sau atunci când se termină programul, în cazul meu după opt ore pentru că predau în alternativa step by step, și copilul spune <<Doamna, aș vrea să mai stăm un pic…>>.

Ce știu zi de zi este că eu ca profesor trebuie să mă pregătesc zilnic, chiar și după 27 de ani de activitate la catedră. Ce știu este că trebuie să investesc și să construiesc în relația cu copiii mei de la clasă oricât de mici ar părea că sunt ei de 6 și de 7 ani acum. Ceea ce știu este că trebuie să văd dincolo de apariția fizică a unui copil și să sap un pic în povestea lui din spate pentru a afla și care este potențialul pentru a-l ajuta să se și dezvolte și să-i arăt calea pe care el să calce cu încredere și cu hotărâre, pentru că aceea probabil este una din căile lui de dezvoltare”, a spus Coziana Zaharia la Europa FM.

Coziana Zaharia, despre predarea în sistem Step by Step

„O metodă care a apărut în România în urmă cu vreo 25 de ani. Eu lucrez într-o școală de masă, nu într-o școală particulară, unde există clase de învățământ tradițional care funcționează în paralel cu clasele de primar unde se predă prin metoda step by step. În momentul acesta există 8 clase de step by step la nivelul școlii, așadar suntem vreo 16 învățători implicați, pentru că există 2 învățători la clasă și restul colegelor noastre predau în tradițional.

Nu eu am adus step by step în școală, ci doamna directoare a vremurilor acelora – asta înseamnă un lider autentic, cel care pleacă de la nevoia copiilor și de la contextul educațional în care ne aflam la momentul acela. Era nevoie de colaborare în școală și am mers la o școală din Sectorul 6 – prima școală din București unde s-a întâmplat lucrul acesta și acolo nu am mai văzut copii așezați în bănci la pupitre, privindu-se unul în ceafa celuilalt, ci copii care stăteau câte 6 la centre de interes. Și discutau, nu era liniștea aceea mormântală dintr-o clasă tradițională”, a explicat Coziana Zaharia,

Marian Cârlig, învățător la Școala Radovanu, județul Călărași, în mediul rural: „Să încercăm să privim în copiii noștri nu niște elevi, ci adulți în devenire și noi să le devenim prieteni, acei prieteni care încearcă să le călăuzească pașii către viitor”

„Este zona în care mă simt cel mai confortabil, pentru că este suficient în fiecare dimineață să intri în sala de clasă, să te uiți în ochii copiilor, dar o să vin cu o completare la ceea ce a spus Coziana: Ken Robinson scria într-una dintre cărțile sale, și am să parafrazez: că ar fi o nebunie să mergi cu mașina și să te uiți numai în oglinda retrovizoare fără să încerci să privești prin parbriz, să preconizezi ce ar fi ieșit după următoarea curbă.

Cam așa ar trebui să punem problema în sistemul de învățământ: să încercăm să privim în copiii noștri nu niște elevi, ci adulți în devenire și noi să le devenim prieteni, acei prieteni care încearcă să le călăuzească pașii către viitor. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, noi decât preconizăm, avem mici idei despre profesiile viitorului, ori școala tocmai asta trebuie să facă – să-i înarmeze cu instrumentele necesare de a se descurca mai târziu în viață.

De ce stau acolo: Pentru că, la un moment dat, am zis că ar fi bine să încerc să ies din bula aceea în care mă aflam la început și să încerc să fac lucrurile altfel, să încerc să privesc în viitor și să îi învăț pe copiii mei, pe elevii mei să folosească tehnologia. Și așa a părut ideea de a folosi, cu mulți ani ani înainte de a se vorbi despre pandemie și despre tehnologizare, telefonul și tableta în sala de clasă”, a spus Marian Cârlig la Europa FM.

Urmărește aici întreaga emisiune „Academia Europa FM”

Sursa foto: Europa FM

Citește și: Greva profesorilor. Sindicaliștii: Greva continuă. LIVE UPDATE | VIDEO