Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt prăznuiți la 21 mai.
Primul fiu a lui Constantius Chlorus, Constantin cel Mare a fost proclamat “August” în anul 306, moment în care îi conferă mamei sale, Sfânta Elena, titlul de “Nobilissima Femina” (Doamnă prea nobilă), iar în anul 325, îi acordă distincţia de “Augusta”.
Sfântul Constantin cel Mare este primul împărat roman creştin, care în anul 313 dă celebrul Edict de la Milan, prin care religia creştină devine o religie permisă.
De asemenea, scuteşte Biserica de dări, drept de care nu se bucurau templele păgâne, şi îi înapoiază tot ceea ce îi fusese confiscat, acordându-i şi dreptul de a primi donaţii.
El a dăruit Bisericii şi dreptul de eliberare a sclavilor. A înlăturat din legile penale pedepsele contrare creştinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu).
Prin legea din 321, Constantin cel Mare a generalizat duminica zi de repaus în Imperiu. Împăratul Constantin a adoptat legi care interziceau adulterul şi avortul, abandonarea copiilor nou născuţi, răpirea copiilor şi vinderea copiilor din motive de sărăcie.
Constantin cel Mare a primit botezul de la episcopul Eusebiu de Nicomidia în luna mai, anul 337. A încetat din viaţă în acelaşi an, pe 21 mai.
Mama sa, Elena, a descoperit pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiţiei, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea şi a înalţat-o în faţa mulţimii, iar ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci în calendarul creştin. Datorită demersului ei de a căuta Crucea Mântuitorului, Sfânta Elena este şi ocrotitoarea arheologilor.
Sfânta Împărăteasa Elena a încetat din viaţă în anul 327, puţin după întoarcerea de la Ierusalim.
