Constantin Brâncuşi, născut pe 19 februarie 1876, este apreciat ca fiind “unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor”, așa cum îl descria scriitorul francez Jean Cassou. Astăzi, operele lui se vând cu zeci de milioane de euro.
Constantin Brâncuşi nu a fost doar unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, ci şi un mare gânditor. El a fost cel care a introdus filosofia în sculptură, susținând că “sculptorul este un gânditor, iar nu un fotograf al unor aparenţe derizorii, multiforme şi contradictorii”.
Unii îl numesc “Titanul”, alții “părintele sculpturii moderne”. Oricum ar fi numit, creatorul genial, recunoscut de întreaga planetă, s-a născut, a crescut și a plecat din Gorj, din satul Hobița, la doar 25 de kilometri distanţă de Târgu Jiu.
Genialitatea lui Brâncuși se vede, gratuit, la Târgu Jiu
Patru dintre capodoperele sale, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului pot fi văzute, gratuit, în Târgu Jiu. Ele sunt amplasate în spațiul public, sub denumirea de Ansamblul Monumental “Calea Eroilor”. Întregul concept este gândit de Constantin Brâncuși ca un omagiu închinat eroilor căzuți în Primul Război Mondial.
“O alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră”, spunea Brâncuși despre conceptul său, înainte să se materializeze.
Monumentele lui Brâncuși de la Târgu Jiu trebuie văzute ca un tot unitar. Ele au o strânsă legătură simbolică unul cu celălalt, împreună reprezentând un ritual al trecerii spre viața de apoi. Toate patru sunt așezate pe aceeași axă, în linie dreaptă, de la apus spre răsărit.
Ansamblul începe cu Masa Tăcerii în jurul căreia se strâng soldații români pentru a-și lua rămas bun de la viața pământească. Se continuă cu aleea scaunelor clepsidrice care ilustrează scurgerea timpului. Urmează Poarta Sărutului prin care se face trecerea către o altă lume, și în sfârșit, înălțarea sufletelor lor către cer prin Coloana Infinitului.
Masa Tăcerii
Simbolizează masa la care stau ostașii înaintea luptei la care urmează să participe. Masa este înconjurată de 12 scaune, în formă de clepsidră, care măsoară necontenit timpul și, totodată, face trimitere către cei 12 apostoli.
“Acum la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa Tăcerii, este o altă nouă Cina cea de Taină. Linia Mesei Tăcerii vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, uneşte şi aproprie”, descria Brâncuşi capodopera sa.
Aleea Scaunelor
Cele 30 de scaune, sub formă de clepsidră, care străjuiesc de-o parte și de cealaltă aleea către Poarta Sărutului, reprezintă scurgerea timpului. Scaunele sunt grupate câte trei, sugerând momente de cugetare asupra vieții.
Poarta Sărutului
Ca toate operele lui Brâncuşi, Poarta Sărutului are și ea mai multe semnificaţii. Unul dintre înţelesurile operei este trecerea către o nouă viaţă, către iubirea eternă. Sufletele soldaților, căzuți pe câmpul de luptă, trec prin această poartă pentru a ajunge într-o altă lume.
Coloana Infinitului sau monumentul care sprijină cerul
Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului se află în Parcul Central. Coloana Infinitului este amplasată la o distanță de aproximativ un kilometru. Toate patru sunt unite de strada Calea Eroilor, o stradă în linie dreaptă, fără nicio cotitură.
Coloana este un simbol al recunoștinței fără de sfârșit față de eroii nemului și, în special, față de rezistența populației din Gorj în timpul Primului Război Mondial.
De asemenea, Coloana este interpretată și ca o scară pe care sufletele celor căzuți în luptă urcă spre cer.
Brâncuşi spunea despre lucrarea sa că: “Natura zămisleşte plante care cresc din pământ drepte şi vânjoase. Iată coloana mea […], formele ei sunt aceleaşi de jos şi până sus, nu are nevoie de piedestal sau soclu ca s-o susţină, vântul nu o distruge, ea se menţine prin propria-i putere.”
Foto: Lavinia Dragomir / Europa FM
