Relativ recent, statul român a făcut o chetă publică pentru a cumpăra „Cumințenia Pământului”. Nu mai are sens să discutăm despre cum s-a terminat totul, dar ce nu știu mulți este că Brâncuși a vrut lase moștenire statului român peste 200 de lucrări. Numai că autoritățile anilor ’50 l-au refuzat.
Constantin Brâncuși s-a născut la Hobița, în 1876. În copilărie, a fost ucenic prin diverse prăvălii și cârciumi, ca la 18 ani, să se înscrie la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Apoi, a venit la București, unde a terminat și Facultatea de Belle Arte.
A început să facă primele sculpturi în timpul studenției și în 1903, la un an după absolvire, a primit un contract pe bani publici. A fost ajutat de unul dintre profesorii săi, care știa că Brâncuși urma să folosească banii pentru a merge la studii la Paris.
Pe scurt, Brâncuși a făcut un bust al medicului Carol Davila, care se află și acum în curtea Spitalului Militar din București. La începerea lucrării, a primit doar jumătate din bani, dar când a trebuit făcută recepția lucării, membrii comisiei au realizat subit că nasul statuii era prea mare sau că epoleții erau prea mici. Brâncuși s-a înfuriat și a lăsat statuia cum era. Evident, fără să își mai primească restul banilor.
“Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus (…) bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar (…) nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, (…) și dus am fost, pomenind de mama lor.”, spunea cu mâhnire Constantin Brâncuși, înainte a pleca la Paris pe jos. Drumul a durat doi ani, dar asta pentru că Brâncuși a făcut escale la Viena și Munchen, unde a mai pus ceva bani deoparte. În Viena, de pildă, a lucrat la un atelier de mobilă.
În 1905, s-a încris la Școala Superioară de Arte Frumoase din Paris, dar regulamentul menționa că limita de vârsta a studenților era de 30 de ani. Din acest motiv, Brâncuși i-a urmat cursurile un singur an. Cu toate acestea, românul închiriat un atelier și s-a apucat de treabă.
În 1906 a avut prima expoziție, tot la Paris, și în anii care au urmat a expus și a vândut în Franța, Statele Unite, Anglia, Elveția și ocazional, în România. În câteva rânduri, autoritățile de la noi i-au comandat și apoi, anulat mai multe lucări. Totuși, la solicitarea Ligii Femeilor Gorjene, Brâncuși a ridicat un ansamblu sculptural închinat victimelor Primului Război Mondial. Ați ghicit deja, e vorba despre ansamblul de la Târgu Jiu, format din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfărșit.
Constantin Brâncuși s-a stins în 1957, la Paris. Însă cu câțiva ani înainte, a încercat să doneze statului român peste 200 de statui, precum și atelierul său din Paris. Însă după o ședință prezidată de Mihail Sadoveanu, și la care au mai participat printre alții George Călinescu, Geo Bogza sau Camil Petrescu, Academia Română a respins oferta celui care avea să devină unul dintre cei mai mari sculptori ai omenirii.
