Născut la 1 marie 1810, lângă Varșovia, compozitorul polonez Frederic Chopin a fost, fără îndoială, cel mai mare pianist al timpurilor sale.
Muzica lui pură și sobră îl fac ”frate” spiritual cu Mozart, Schubert și Bellini, notează Agerpres.
Stilul său s-a format începând din 1830, iar singurele influențe cu adevărat profunde au venit din muzica poloneză și din cea a lui J.S. Bach. L-a iubit pe Mozart, l-a impresionat Beethoven, dar mai presus de orice l-a admirat pe Bach. Cu foarte puține excepții, întreaga operă a lui Chopin este destinată pianului: poloneze, mazurci, preludii, nocturne, studii, balade, sonate etc.
Copil inteligent, cu un dezvoltat simț al umorului, Chopin compune la șapte ani o “Poloneză” și un “Marș militar”. Prima lui audiție publică are loc la vârsta de opt ani (cu un concert de Gyrowetz) și îl face să fie apreciat, ca interpret, cu cuvintele “geniu muzical”. Apare aceeași admirație exagerată precum cea din jurul lui Mozart copil.
Studiază armonia, contrapunctul și compoziția cu J. Elsner, directorul Conservatorului din Varșovia. În ce privește pianul, nu mai are practic nimic de învățat, tot — sau aproape tot ce știe — datorându-se studiului personal. Din această perioadă datează: “Variațiunile pe o arie germană” (1824), “Rondo” op.I (1826), “Variațiunile pentru flaut și pian pe o temă Rossini” (1826).
Din saloanele Varșoviei reputația lui Chopin se extinde rapid, iar cele două concerte susținute la Viena, în 1829, se bucură de un succes triumfal.
În anul 1827, apar “Variațiunile” op.2 pe o temă din ”Don Juan”, care, publicate la Viena trei ani mai târziu, i-au inspirat lui Schumann faimosul articol “Jos pălăria, domnilor, un geniu!”.
Primul său mare concert public a avut loc la Varșovia la 17 martie 1830, la Teatrul Național. Al doilea concert marchează triumful “Concertului în fa minor” și al “Rondoului Krakowiak”. Ultimul concert în Polonia are loc la 11 octombrie 1830, cu prima audiție a “Concertului în mi minor”. În 1830, Chopin părăsește Polonia pentru “o călătorie de studiu” (Dresda, Praga, Viena, München, Stuttgart). Părăsește definitiv Polonia la 2 noiembrie 1830.
Ajuns la Paris, decide, în 1831, să se stabilească aici definitiv. Primul său concert parizian îl susține în 1832. Înalta societate a capitalei franceze este dispusă să-i plătească regește lecțiile, iar Chopin se mulțumește cu acest gen de viață care-i asigură venituri confortabile.
Ca urmare, în întreaga sa carieră el nu susține decât aproximativ 30 de concerte. Chopin termină și publică, între 1832-1834, cele douăsprezece “Studii” op.10, dedicate lui Liszt, șase “Nocturne” op.9 și op.15, “Variațiunile” pe o temă de Ludovic Halevy, “Je vends des scapulaires” op.12, “Marea fantezie pe arii poloneze” op. 13, “Rondo Krakoviak” op. 14, “Rondo în mi benol major” op. 16, “Patru mazurci” op.17, “Marele vals în si bemol major” op. 18 și “Bolero în do major” op.19, compus la Varșovia pe o propunere ritmică din “Muta din Portici” de Auber și publicat de această dată sub titlul “Amintiri din Andaluzia”.
Prin compozitorul maghiar Franz Liszt, face cunoștință cu scriitoarea franceză George Sand în 1836. Prima întâlnire între Chopin și George Sand s-a soldat cu impresii mai degrabă negative. În vara lui 1839, cei doi încep o legătură care va dura nouă ani.
La 26 aprilie 1841, susține un concert strălucitor și modern la Pleyel, urmat de altele. În 1842, compune “Balada a IV-a” iar, în anul următor, apar două mazurci op. 56 și două nocturne op.55, editate în 1844. În 1846, revine la muzica pentru cameră cu “Sonata pentru violoncel și pian” op. 65 și compune, de asemenea, nocturnele din opus 62.
La Nohant, lângă Châteauroux, Chopin îi întâlnește adesea pe compozitorul Franz Liszt, pictorul Eugene Delacroix, scriitorul Honoré de Balzac, fizicianul Jean Arago, istoricul Edgar Quinet. Aici, compune o mare parte din lucrările sale. După instalarea la Paris, călătorește puțin, făcând scurte șederi în Germania (unde-i întâlnește pe Mendelssohn și pe Schumann) și un sejur la Londra.
În 1848, susține ultimul său concert de la Paris și, în același an, o elevă a sa, Jane Stirling, care-și dorește să-i devină soție, îi organizează lui Chopin un turneu de concerte în Anglia (Londra, Manchester, Glasgow, Edinbourgh).
În 1849, epuizat de o mai veche boală de plămâni, Frederic Chopin moare, în noaptea de 16/17 octombrie.
Funeraliile s-au ținut la 30 octombrie, deoarece, între timp, potrivit dorinței sale, a fost organizată audierea “Requiem”-ului compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart.
Frederic Chopin a fost înmormântat la Pere-Lachaise, iar inima sa a fost dusă în Biserica Sfânta-Cruce din Varșovia.
