A treia ediție a Jocurilor Invictus, competiție sportivă dedicată militarilor răniți pe fronturile din Afganistan și Irak, aduce luni finala la atletism.
Echipa României este formată din 15 militari titulari și 9 rezerve. Ei vor concura la 7 sporturi din cele 12 aflate pe tablou, fiecare disciplină fiind adaptată infirmităților participanților. Sportul care va deschide olimpiada militarilor răniți este atletismul.
Anca Grădinaru însoțește echipa României la Jocurile Invictus din Toronto și ne spune, cu sprijinul DEDEMAN, care este atmosfera și cum a început această competiție pentru militarii români.
La Atletism, România este reprezentată de maior Laurențiu Șerban, rănit în anul 2006, în Afganistan, plutonier Doru Hamza, rănit în anul 2008, în Afganistan și de sergent Bogdan Dragomir, rănit în anul 2016, în Afganistan.
Maiorul Laurențiu Șerban, căpitanul lotului Invictus România, a rămas fără piciorul drept și o parte din mâna stângă în 2006, în Afganistan. A călcat pe un dispozitiv exploziv improvizat în timp ce încerca să-și scoată camarazii dintr-un tab care ce tocmai activase același timp de bombă artizanală și luase foc.
Din cauza unor probleme medicale la piciorul amputat, a început pregătirea pentru Jocurile Invictus în primăvară și atunci cu o proteză de alergare ușoară, primită după accident, de la Guvernul American.
În cazul atleților amputați, protezele de elergare sunt cu totul diferite de cele de mers. Numai că pentru a putea face performanță, Laurențiu Șerban avea nevoie de o proteză mult mai bună pentru care nu existau fonduri.
În luna iulie, directorul executiv al Fundației Prințului Charles în România, Aura Woodword, a auzit că maiorul Laurențiu Șerban și-ar dori o proteză performantă de alergare.
Ea i-a propus Prințul Charles, tatăl Prințului Harry, să-i ajute atât pe maiorul Laurențiu Șerban cât și pe alți doi sportivi din lot care aveau nevoie de biciclete hand bike.
Prințul Charles a făcut donația necesară imediat.
Plutonierul Doru Hamza a fost grav rănit în Afganistan, în 2008, de explozia unui dispozitiv improvizat.
”Eram pregătit. Deci, în momentul în care pleci în misiune, eram la a doua misiune, știam unde mă duc. Că nu se compară o misiune cu alta, da. Știam la ce pluton sunt, știam ce misiuni facem. Era inevitabil să poți să intri într-o ambuscadă, să ai dispozitiv improvizat, să te atace cu o mașină capcană, în sat poate să te împuște până și un copil.
(…) M-am bucurat că am rămas în viață, că sunt sănătos, că nu am rămas orb, că eu am avut foarte multe chestii la față. Drept dovadă, eu, după 45 de zile, am ieșit înapoi, cu colegii. (…) Am plecat în patrulă, am mers transmisionist în patrula respectivă, că așa a hotărât comandantul de pluton, ieșisem afară să-mi reglez antena, ca să pot să dau datele, era o operațiune din aia mai complexă, noi fiind plutonul cercetare, a trebuit să mergem să ocupăm pozițiile înalte și să facem perimetrul exterior și în momentul în care am ajuns în vârful colinei. Am ieșit afară să-mi reglez antena când m-am întors să-mi verific semnalul, am inițiat dispozitivul exploziv improvizat. Și am avut, cred că așa a fost soarta și destinul, am rabatat scaunul și m-am așezat în genunchi efectiv, să mă uit la stație, nu m-am mai așezat în fund.
Dacă eram în fund, mă duceam cu capul și-mi crăpa capul. Dar pe mine vesta m-a salvat. Eu m-am dus cu vesta în tavanul transportorului în momentul în care am sărit în aer, pentru că tabul s-a desprins de la sol și după aia a căzut”, își amintește Doru Hamza într-un interviu în exclusivitate pentru Europa FM pe care îl puteți asculta duminică, după ora 11, la Lumea Europa FM.
Astăzi, Laurențiu Șerban va alerga pentru medalii la probele de 100, 200, 400 și 1.500 de metri, Bogdan Dragomir la proba de 200 de metri, iar Doru Hamza la 1.500 de metri.
