„Cina cea de Taină”, o scenă biblică celebră, a fost pictată în mai multe rânduri de nume arhicunoscute din lumea artei, precum Leondardo da Vinci, Peter Paul Rubens, Paolo Veronese ori Tintoretto. Cel mai cunoscut dintre tablouri și, totodată, cel mai greu de văzut este cel realizat de Leonardo da Vinci, care se află la Milano. La muzeul Luvru din Paris, o capodoperă precum „Gioconda”, semnată, de asemenea, de Leonardo da Vinci, atrage mii de vizitatori din întreaga lume, dar există și alte tablouri impresionante spre care amatorii de artă își pot îndrepta privirile, spune istoricul Theodor Paleologu. Invitat în emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – Theodor Paleologu – istoric, diplomat și lector – spune că, adesea, vizitatorii muzeului Luvru întorc spatele unor capodopere cel puțin la fel de grozave. „În sala în care e Gioconda sunt o sumedenie de alte capodopere extraordinare”, afirmă Theodor Paleologu.
Theodor Paleologu: „Sunt o sumedenie de Cine de Taină superbe. La Brera e una foarte frumoasă, a lui Rubens”
Cătălin Striblea: Cu Theodor Paleologu – istoric, diplomat și lector, aș spune. Ghidul nostru astăzi. Haideți să ne uităm la opere de artă legate de pascalitate. Acesta a fost unul dintre gândurile mele, dar e adevărat că ori de câte ori veniți aici și ne întâlnim discuția este fascinantă. Dacă începem de la Cina cea de Taină încep bine? Că aceasta este cea mai cunoscută operă.
Theodor Paleologu: „Evident că da. Și aici sunt imense capodopere. Și anume Leonardo da Vinci, la Milano. Problema cu acea capodoperă e că e greu de văzut. Trebuie să faci rezervare cu luni în avans. Am văzut-o o singură dată. Dar mai sunt o sumedenie de «Cine de Taină» superbe. E una foarte frumoasă, a lui Rubens, care se află la Milano. E la Academia de Artă Brera. Mie îmi place Rubens enorm de mult. E un pictor de extremă diversitate a picturii. Peste 1300 de tablouri și a făcut de toate. Pictură religioasă, pictură mitologică, portrete. E o «Cină de Taină» foarte frumoasă a lui Rubens la Brera.
Evident, să nu îl uităm pe Veronese. Veronese cu acele picturi absolute imense, gigantice. Una se află la Veneția, dar mi se pare că a schimbat titlul. Intenția era să fie «Cina cea de Taină», dar inchiziția a spus că totuși nu prea e conform cu ce au ei în minte și au trebuit să schimbe”.
Theodor Paleologu: „La Luvru se înghesuie toți mocofanii la Gioconda. Sigur, o imensă capodoperă, dar întorc spatele unei capodopere cel puțin la fel de grozave”
Cătălin Striblea: De ce era tema atât de atractivă?
Theodor Paleologu: „Pentru că era o comandă pentru o mănăstire. Și era un tablou imens de pus în sala de mese. Dar Veronese e Veronese. Pictura lui e exuberantă, coloritul e extraordinar, sunt tot felul de detalii. E o pictură eminamente luxoasă. Și asta a contrariat un pic. Pentru că e prea de tot. Trebuie ceva mai sobru, au spus dominicanii, pentru că era o mănăstire dominicană.
Profit de ocazie să mai spun ceva. La Luvru se înghesuie toți mocofanii la «Gioconda». Sigur, o imensă capodoperă, dar întorc spatele unei capodopere cel puțin la fel de grozave. Mie îmi place mai mult decât «Gioconda». Pictura asta imensă a lui Veronese. Alta, dar în același gen. Tot cu un banchet. Este «Nunta din Cana Galileii». Este o operă absolut extraordinară și lumea stă cu spatele la ea. Se uită la «Gioconda». De altminteri, în sala în care e Gioconda sunt o sumedenie de alte capodopere extraordinare. Iar pe culoarul care duce către sala respectivă e un alt tablou de Leonardo da Vinci, și anume «Ioan Botezătorul». Or «Ioan Botezătorul» e mult mai interesant decât «Gioconda». Lumea trece pe lângă «Ioan Botezătorul» pentru că nu apare în nu știu ce film […]”.
Theodor Paleologu: „«Drumul Crucii» de Tintoretto e foarte interesant, pentru că vezi mișcarea. Îl vezi pe Iisus chinuindu-se cu crucea în spinare, urcând Golgota”
„Mai e o «Cină de Taină» – a lui Tintoretto. Tintoretto e tot un pictor venețian pe care îl ador. E din aceeași gașcă cu Veronese, Tițian. Iar Tintoretto are o «Cină de Taină» – nu mai știu în ce Biserică e – este absolut superbă. E un pictor care îmi place la nebunie și trebuie văzut la Veneția. Dacă îl vezi acolo îți dai seama cât de genial e Tintoretto. Și în mod special trebuie mers la Scuola Grande di San Rocco (n.r. clădire din Veneția, celebră pentru colecția sa de picture de Tintoretto). Scuola nu era o școală. Erau niște confrerii religioase, iar unele aveau niște clădiri fantastice, cum este această Sculoa di San Rocco, pictată în întregime de Tintoretto. Iar acolo are un drum al crucii, «Drumul Crucii» de Tintoretto – uite că mi-am adus aminte – e foarte interesant, pentru că vezi mișcarea. Lui Tintoretto îi plăceau spiralele. Mișcările în spirală. Și îl vezi pe Iisus chinuindu-se cu crucea în spinare, urcând Golgota”.
Theodor Paleologu: „Cele mai frumoase și mari biserici bizantine care mai funcționează ca biserici ortodoxe sunt la Tesalonic”
Cătălin Striblea: Când au început lucrările acestea de artă să devină importante? Sau cum s-a dezvoltat școala picturii religioase?
Theodor Paleologu: „Avem deja o enormă tradiție bizantină. Pictura bizantină este fabuloasă. Noi nu am vorbit atât de mult despre asta, pentru că unele din aceste capodopere sunt în Turcia, de pildă. Iar unele dintre cele mai frumoase biserici de acolo au fost transformate în moschei. Cum e Chora de pildă. Chora e o asbolută splendoare, din secolul al XIV-lea. E una dintre cele mai frumoase biserici”.
Cătălin Striblea: Care se găsește în…?
Theodor Paleologu: „În Istanbul. Și a fost transformată din nou în moschee. Nu mai vorbim de Hagia Sofia, tot așa. Cele mai frumoase și mari biserici bizantine care mai funcționează ca biserici ortodoxe sunt la Tesalonic. Eu de aceea mă tot încăpățânez să petrec cândva Paștele studios la Tesalonic. Pentru că e, de pe toată planeta, locul cel mai interesant pentru Paștele ortodox. Fiindcă sunt cele mai mari biserici bizantine, vechi de tot, din secolele XI, XII, XIV care mai funcționează ca biserici ortodoxe”.
Cătălin Striblea: Și sunt și foarte aproape de noi.
Theodor Paleologu: „Și sunt și foarte aproape de noi. Dar mulți români nu-și dau seama. Trec prin Tesalonic că vor să ajungă în Tassos”.
Cătălin Striblea: Nici n-am știut. Acum îmi spuneți. Multă lume merge la vară, deci, luați-vă o zi în Tesalonic.
Urmărește întreaga emisiune „România în Direct” aici:
Sursa foto: Shutterstock
