Depresiunea Danakil, situată în Deșertul Danakil din Etiopia, este considerată zona populată cu cele mai ridicate temperaturi de pe planetă și este supranumită ”Locul cel mai nemilos de pe Pământ” de către National Geographic. Depresiunea cuprinde teritoriul Dallol, un sit de minerit izolat accesibil doar călare pe cămilă.
În bazin locuiesc oamenii Afar, care de-a lungul anului suportă temperaturi medii de 35 de grade Celsius, deși temperaturile pot ajunge și la 62 grade Celsius.
Dallol este situat la 121 de metri sub nivelul mării și primește mai puțin de 200 de milimetri de ploaie pe an. Este de asemenea incredibil de cald, temperaturile fluctuând foarte puțin de-a lungul anului.
În anii ’60, o companie minieră americană a coordonat un sondaj geologic în Danakil, iar echipa a înregistrat în Dallol temperatura medie record de 96 grade Fahrenheit (35 grade Celsius). Temperatura maximă zilnică depășește însă frecvent 115 grade Fahrenheit (46 grade Celsius).
Depresiunea Danakil din Etiopia – zona populată cu cele mai ridicate temperaturi de pe Pământ – GALERIE FOTO
Aflată la aproximativ 100 de metri sub nivelul mării, depresiunea conține rocă roșie, câmpuri de sulf și depozite de sare. Geologii sunt de părere că sarea s-a depozitat treptat de-a lungul timpului, pe măsură ce Marea Roșie a inundat în mod regulat regiunea. Căldura extremă din deșert a vaporizat apele, lăsând în urmă doar sarea.
În Danakil, sarea înseamnă bani – întreaga economie depinde de minerit și de comerțul cu minerale. Minerii folosesc metode tradiționale – caravane cu cămile, pickhammere și frânghii – pentru a tăia, împacheta și livra sarea din bazin. Munca presupune multe riscuri – căldura îi poate ucide pe muncitorii nepregătiți, iar un cutremur poate despărți pământul în două și înghiți cămilele.
Locul cel mai nemilos de pe Pământ
Călătoria până la Dallol din orice direcție este lungă și anevoioasă. Localnicii se referă la zonă ca la ”Poarta spre Iad”, și asta pentru că nu există drumuri, iar împrejurimile Deșertului Danakil fac ca trecerea să fie extrem de dificilă.
Călătoria pe cămilă poate dura o zi întreagă din cel mai apropiat centru populat.
În Danakil, lumina zilei e orbitoare. Munții se deschid unei zone plane întinse, aparent fără sfârșit în toate direcțiile. După ce ajungi destul de departe, o colină mare cafenie se întrezărește undeva departe, iar baza unui vulcan apare din valul de căldură.
Odată ce te apropii, frumusețea crește odată cu pericolul. O crustă subțire acoperă piscine de acid colorat, fiecare bolborosind pe rând la suprafață prin unul dintre numeroasele izvoare fierbinți.
În afară de crusta casantă, piscinele de acid și șuvoaiele de sulf, pericolele din zonă numără și ”amenințarea focului”, denumirea dată de localnici furtunilor de nisip. O altă amenințare este tribul de nomazi Afar, cunoscut pentru ferocitatea membrilor săi.
Sursă FOTO: Shutterstock
