Acum când intrăm într-o perioadă de guvernare tehnocrată cred că e bine să stăm 45 de minute locului, să ne uităm înapoi și să judecăm ce a fost bine și ce a fost rău în diferitele perioade de după Revoluție.
Realitatea istorică a ultimilor 25 de ani arată că mai repede am avea de ales între guverne slabe decât între unele performante. Și asta în ciuda faptului că din 25 de ani 16 au fost ani de creştere economică.
De altfel, cel mai important lucru pe care trebuie să-l înţelegem cu toţii este că nu poţi compara o perioadă de creştere cu una de criză, sau de alt fel.
Teoretic, un guvern bun iese mai repede în evidenţă într-o perioadă dificilă pentru ţară, în vreme ce o conjunctură bună maschează de multe ori tâmpenii uriaşe.
Fiecare are topul său, subiectiv şi probabil la fel e şi al meu, cu precizarea că, jurnalist fiind, amintirile mele sunt ceva mai complicate căci i-am cunoscut pe cei mai mulţi dintre aceşti oameni care ne-au condus destinele.
Din 22 decembrie 1989 și până astăzi România a avut 12 prim-miniștri, cu tot cu Cioloș, și cam de două ori mai multe guverne conduse de aceștia, unii dintre premieri bucurându-se de perioade lungi de patru ani, sau aproape patru ani, alții rămânând apariții meteorice, de câteva luni, așa cum a fost cazul guvernului Ungureanu, sau de un an, cum a fost situație guvernelor conduse de tehnocrații Stolojan și Isărescu.
În urma acestei dezbateri ar trebui poate să ne înțelege, mai bine istoria recentă, greșelile ei, dar și lucrurile bune ce s-au petrecut, căci, așa cum vă spuneam, au fost mai mult ani de creștere decât ani de criză.
Care credeți că a fost cel mai bun prim-ministru din ultimii 25 de ani și de ce? Dar cel mai slab? Cum v-a afectat perioada respectivă?
