Cei cinci membri ai familiei locuiau într-o singură încăpere, fără curent, canalizare sau gaze.
Teodora, mama celor trei copii, a făcut tot posibilul să îi trimită la școală și să le asigure minimul necesar unui trai decent.
Cine nu le cunoaștea povestea, nu își putea imagina în ce condiții trăiau. Când i-am cunoscut, copiii purtau haine curate, zâmbeau, erau politicoși și visau ca într-o zi, să locuiască într-o casă adevărată.
Nu mai stau cu grijă ca acoperișul s-ar putea prăbuși oricând și tot în premieră, copiii și-au făcut temele pe masă, și nu pe jos, ori îngrămădiți în pat, ca până acum.
Bucuria a fost mare pentru Ana și frații ei, care până nu de mult, locuiau într-un conac abandonat de la marginea orașului Constanța. Anii petrecuți acolo, l-au făcut pe Emilian să își dorească să devină zidar.
Emilian are 10 ani și până acum trei luni, el și surorile lui au văzut cum arată un duș doar la televizor. Trist e că nu e nici pe departe singurul copil din România aflat în această situație.
“Nu vă mai spun că nici nu mai voiau să iasă din duș. Plângeau când i-am scos. Nu mai stau să chinui la lighean, ca o parte e spalată, alta nu… Știti cum e.. la dus e mult mai bine. Te speli din cap până în picioare”, mărturisește Teodora.
Pe timpul iernii, Teodora, soțul ei și cei trei copii se încălzeau aruncând pe foc tot ce găseau pe câmp. De fapt, viața de zi cu zi era o lupta pentru supraviețuire.
“S-a schimbat mult! Pot face temele în liniște. Nu mai stau să se chinuie, să mă întrebe pe ce își fac temele. Fiecare isi ia masuta si îsi scrie temele. Dincolo luam apa de la vecini. Nu aveam lumină, stăteam la lumânare sau la lanterne. Ploua înăuntru”, își amintește Teodora.
“Dacă nu mai trebuie să căutați ce să puneți pe foc, cum va petreceți timpul? – Merg cu ei în parc, le gătesc, ne uitam la televizor. Petrec ziua cu ei”, spune mama celor trei copii.
Pe scurt, Teodora și copiii ei au timp să fie o familie. Și da, e o realizare inclusiv faptul că cei mici își fac temele ori mănâncă pe masă, nu pe jos ori îngrămădiți în pat, ca până acum. Au un cămin și asta contează contează enorm. Teodora spune că nu își mai poate dori altceva.
“Care e cel frumos cadou pe care l-ați primit? – Copiii. Aurul, banii, nu au valoare. Ei au. Pentru ei trăaiesc. – Dar cu familia ați fost pe undeva? – Nu, niciodată. Nu am putut să mergem într-o excursie. Nu am avut șansa. – Dar copiii credeți că si-ar dori? – Foarte mult! – Uitați ce avem aici. Deschideți dumneavoastră plicul. – Voucher de vacanță! Pentru 5 persoane! Adică pentru noi toti. Chiar de ziua mea luna viitoare. Mulțumim frumos. Tot datorită vouă suntem aici! – Când e ziua dumneavoastră? – Fix în ziua plecării, pe 17. Înseamnă că asta e cadoul meu”, spune Teodora.
