In acest prim dialog, cel mai dificil este sa reusesti sa castigi increderea pacientului cu privire la succesul tratamentului, incredere de obicei serios zdruncinata de numerosi confrati stomatologi care, de cele mai multe ori, nu au nici o legatura cu practica implantologica. In plus, dupa obiceiul pamantului, tendinta este de negare si condamnare a metodelor pe care nu le stim, sau cu care nu suntem in tema. Acest articol doreste a reda, pe scurt, o imagine asupra unei terapii curente in tarile civilizate, terapie ce incepe sa fie tot mai solicitata si in Romania.
Ce este implantul dentar?
Pe scurt, implantul dentar este un material aloplastic (titan, zirconiu), introdus in osul maxilar, pe care se realizeaza o suprastructura protetica. Deci, acest material trebuie sa fie nu numai bine tolerat de tesuturile inconjuratoare, ci si sa transmita fortele de masticatie intr-un mod non-traumatic pentru osul-suport. Acest lucru a fost optimizat prin modificarea in timp a designului implanturilor. Astfel, forma optima a implantului dentar a ajuns sa fie in anul 2005 cea de surub, al carui corp sa fie usor tronconic (root-form = de forma radacinii), iar diametrul intre 3 si 6 mm (diametrul minim acceptat fiind de 2,8 mm), iar spirele de dimensiuni si pas variabil, in functie de producator.
Pentru a raspunde la intrebarile cele mai frecvente, vom incepe cu cea mai importanta pentru pacient: ‘Sta?’
Raspunsul este: in conditiile in care implantul folosit este de buna calitate, si tratamentele din etapele chirurgicale si protetice sunt realizate corect, in prezent rata de succes la 5 ani postoperator trebuie sa fie de 97-98% la mandibula si 93-95% la maxilar.
Aceasta rata este obtinuta in prezent si in clinicile specializate in implantologie din Romania. Evident, aceasta rata scade o data cu gradul de calificare al medicului sau al medicilor ce realizeaza tratamentul.
Interventia chirurgicala se realizeaza cu ajutorul anesteziei locale (loco-regionala), insa in mod optional, de cele mai multe ori se poate folosi sedare pe cale intravenoasa sau prin inhalatie. In general, anestezia locala este suficienta pentru inserare, iar durerile postoperatorii sunt, in proportie de 95% din cazuri, absolut suportabile ( cu un grad de intensitate a durerii post-extractiei dentare), de cele mai multe ori nefiind necesara nici macar o doza de antialgic.
Indicatiile tratamentului sunt edentatiile, indiferent de marime sau cauza. Se pot proteza prin implanturi atat edentatiile unidentare (1 dinte), cat si edentatiile totale. Clasic, aceste edentatii se protezeaza prin slefuirea dintilor limitanti (2-3 dinti) si aplicarea unei punti fixe sau, in cazul edentatiei totale, prin insuportabilele proteze mobile, traumatice atat pentru osul pe care se sprijina, cat si pentru psihicul pacientului purtator.
Contraindicatiile sunt atat locale, cat si generale. Prin metodele de aditii osoase, contraindicatiile locale au fost mult reduse.
Astfel, din punct de vedere local, peste 95% din pacienti pot beneficia acum de acest tratament.
Contraindicatiile generale sunt de obicei consecinta bolilor generale grave (diabet insulinodependent, ciroza hepatica, HIV, infarct miocardic la mai putin de 6 luni cu antecedente, corticoterapie.)
Etape:
– pregatirea si igienizarea profesionale a cavitatii bucale a pacientului;
– interventia chirurgicala cu sau fara protezare provizorie;
– dupa vindecarea osoasa si osteointegrare (2-3 luni mandibula si 3-5 luni maxilar) se monteaza pe implanturi bonturile protetice si se protezeaza provizoriu;
– dupa 5-7 zile de vindecare a gingiei, urmeaza etapa de amprentare;
– aplicarea lucrarii protetice definitive.
Deci, in maximum 6 luni, pacientul poate avea lucrarile protetice fixate si functionale. In cazul augumentarilor mari (adaos de os artificial), perioada se prelungeste cu 3-6 luni, in aproximativ 5-10% din cazuri.
In ceea ce priveste costurile, evident, acestea sunt in functie de clinica unde se realizeaza tratamentul. Preturile variaza intre 350-1000 Euro/implant, dar tipurile de implanturi folosite pot fi diferite, iar pretul si calitatea lor variabile sunt factori de care depinde stabilitatea functionala a acestora.
Dr. Mihai Stoenescu, Medic specialist SMC
