Regulamentul Uniunii Europene numărul 678 pleacă de la principiul că protecția persoanelor fizice din Uniunea Europeană în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental.
Ca atare, nimeni nu poate abuza de datele personale pe care o persoană le lasă fizic sau online unei entități private sau de stat înregistrată sau care desfășoară activitate în blocul comunitar, iar aici sunt incluse până și blogurile pe care comentăm diverse articole.
Mai mult, Uniunea Europeană introduce o nouă noțiune în dreptul comunitar-‘’dreptul de a fi uitat”. Ce înseamnă acest drept? Că oricine poate cere unui administrator al unei platforme să-i șteargă urmele, deci inclusiv datele personale pe care le-a lăsat la un moment dat, pe un site.
În România, instituția responsabilă de protecția datelor personale și de implementarea noului regulament este Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
Conducerea instituției nu a răspuns solicitării Europa FM de a ne acorda un interviu. Am apelat însă la un avocat specializat în litigii.
Cristina BOJICĂ, partener al Cabinetului de avocatura GRUIA DUFAUT, ne explică cine trebuie să respecte noul regulament al Uniunii Europene.
Odată cu apariția Internetului, acum mai bine de 30 de ani, societatea în care trăim s-a transformat profund. Lumea a devenit atât de globalizată și interconectată, încât aproape nimic nu mai poate funcționa fără conectarea la Internet.
Statisticile arată că la sfârșitul anului trecut, peste 54 la sută din populația globului folosea internetul în diverse scopuri, adică peste 4 miliarde de oameni.
Cu excepția Asiei și a Africii, unde Internetul este folosit de mai puțin de jumătate din populație, în toate celelalte regiuni de pe glob, folosirea Internetului a devenit un lucru comun pentru peste 64 la sută din populație.
În România, peste 12 milioane de oameni aveau acces la Internet anul trecut.
Folosirea Internetului presupune însă expunerea noastră publică mai mult decât conștientizăm și uneori, mai mult decât am vrea. Peste tot pe unde trecem, fizic sau pe Internet, pe o stradă supravegheată video de camere conectate la anumite servere sau pe un site al unui magazin, lăsăm urme despre noi.
Iar urmele rămân. Vorbim despre trasee folosite, despre ce cumpărăm cu un card, despre adresele IP ale device-urilor folosite, parole, nume, locații din care accesăm internetul și nu numai.
Iar dacă avem conturi pe site-uri și rețele sociale, atunci datele despre noi la care au acces alții sunt adeseori, atât de multe și diverse încât putem fi oricând, analizați din punct de vedere social, psihologic, profesional și nu numai.
În acest context, Uniunea Europeană a decis să ne facă un pic mai conștienți de cât de mult ne expunem viața personală suplimentar față de cât e nevoie pentru a trăi normal.
A întocmit un Regulament care are putere de lege și a cărei aplicare devine obligatorie de la 25 mai, adică în mai puțin de două săptămâni, în toate cele 27 de țări membre ale blocului comunitar, deci și în România.
Practic, cu excepția persoanelor fizice care nu desfășoară activități economice, absolut toată lumea trebuie să ia măsuri astfel încât datele oamenilor să nu ajungă în mâna unor hackeri sau să fie folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost divulgate.
