“Un food nazi e o persoană care crede că DOAR felul în care se alimentează el (ea) e cel corect iar cei ce nu aderă la perceptele sale legate de mâncare, sunt în general niște proști.
Un food nazi care se respectă le va spune celorlați, mai voalat ori mai pe față, că sunt niște proști/needucați/barbari/ignoranți din punct de vedere culinar.
În plus, încearcă să-i atragă pe ceilalți de partea lor într-un stil dictatorial, cel mai adesea lipsit de argumente. Cu asta pot să mă împac relativ ușor, până la urmă, oamenii de felul ăsta sunt ușor de identificat și ușor de ocolit .Mi-e mai greu să mă împac cu hoardele de discipoli ai unor percepte radicale, exprimate într-o manieră radicală, pe bloguri, pe blogul meu în comentarii, pe rețelele de socializare.
Oameni care înghit pe nemestecate gogoșile plimbate cu roaba prin Social Media ori din casă în casă pe modelul telefonul fără fir, oameni care se aliniază în armata câte unui food nazi propovăduind orbește tot ce proclamă el lider maximo, oameni care preferă adevărul altcuiva în defavoarea unei minime cercetări.
Așa apar și se transmit idei de genul – e o crimă să pui ketch-up pe pizza, italienii nu pun. Sigur, ketch-up ul din Alimentară e în general o mizerie plină de zahăr, amidon și conservanți și e o crimă să-l pui pe orice, între noi fie vorba. Totuși, dacă-ți face plăcere să pui un sos cumsecade, ușurel și subțirel (eventual făcut în casă) peste o felie de pizza, zic să-l pui și să te bucuri de asta”, a început Adrian Hădean noua ediţie de Medium Rare, în care a încercat o definiţie pentru “food nazi”.
