În mod normal, în corpul nostru există un echilibru perfect al distribuției lichidelor. O tulburare patogenică de bază a acestui echilibru poartă numele de edem, și reprezintă o acumulare de lichid în țesuturi.
În ce situații putem întâlni edemele?
Atunci când o zonă a corpului se inflamează, apare și umflarea acesteia, iar cauza acestei tumefieri este edemul rezultat din trecerea lichidului din vasele dilatate în țesutul afectat.
Atunci când o persoană suferă de insuficiență cardiacă și inima nu mai poate pompa sângele eficient în corp, apare edemul subcutanat, frecvent la nivelul membrelor inferioare. Astfel, din cauza gravitației și din cauza disfuncției inimii, picioarele se umflă, semn des întâlnit la pacienții cardiaci. Edemul poate fi demonstrat exercitând presiune cu degetul asupra țesuturilor umflate. În urmă va rămâne o depresiune de forma degetului numită godeu. În cazul unei insuficiențe cardiace acute, severe, apare edemul pulmonar, adică umplerea spațiilor pulmonare cu lichid. Acestea în mod normal ar trebui să se umple cu aer și să permită trecerea oxigenului în sânge. Fiind astupate, țesuturile rămân neoxigenate și dacă nu se intervine la timp, poate apărea decesul.
Deoarece rinichii sunt organele care controlează nivelul de lichide din organism, afectarea acestora conduce la reținerea unor cantități mari de apă și apare edemul, care în cazul pacienților cu boli renale se situează frecvent în jurul ochilor, la nivelul pleoapelor.
Edem poate apărea și la nivelul creierului, în cazul unor tumori, infecții sau atacuri cerebrale, sau în jurul inimii sau plămânilor, punând în pericol viața persoanei afectate.
