Un reportaj de Alexandra Stănescu
Am putea să readucem la viață viață arta străveche a țestului la război în secolul în care tehnologia este prezentă în aproape orice? Un grup de artiști îşi propune să facă exact acest lucru. Să nu uităm vechile tradiții care reprezintă identitatea noastră ca popor.
4 artiști au mers în zona Bran Moeciu, acolo mai multe localnice le-au arătat meșteșugul țesutului la război și împreună au realizat lucrări cu teme contemporane.
Până în preajma Primului Război Mondial și puțin după, țesutul la război era principala ocupație și obligație a femeilor din mediul rural pe timp de iarnă. Se pare că femeile aveau obligația să țeasă ”trei pachete de bumbac pe iarnă”, încă de la vârsta de 15-16 ani.
Meșteșugul a fost inclus şi în patrimoniul UNESCO, ca făcând parte din Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
Viorica Slădescu lucrează în arte textile și restaurare. Este artist textilist și profesor de arte:
„Când era realizat de către un tâmplar, un război în satul respectiv era datat și dat celei care îl lucra. Acesta este din 1879. Sunt și inițialele proprietarei și este și acel semn al crucii pentru a o apăra și a o face cât mai harnică pe fata care țese.
„Războiul este asamblat pe un principiu simplu. Este adaptat pentru țeserea unor țesături lungi. Aceste rame cu sfori, pe care le vedeți, se numesc ițe, și se ridică când una, când alta, cu ajutorul pedalelor. Unul luat – unul lăsat, aceasta este tehnica. În zonă, această lână este carasteristică. Din ea se țes tot felul de pături care se împâslesc apoi, și sunt caracteristice zonelor reci, montane” .
Pentru țesut se folosea ca meterie primă inul, cânepa și lâna. Aceasta din urmă, odată tunsă de pe oi era pusă în furcă și toarsă de femei.
Apoi femeile colorau cu mentă sau urzica pentru a obține culoarea neagră; foloseau coji de zarzăr și nuc pentru maro; coji de vișin și de dud pentru vernil; sau rădăcina de păducel pentru albastru închis.
Doamna Viorica mi-a şi arătat cum se ţese la război:
Meşteşugul ţesutului a fost practicat în toate satele Branului, atât pentru realizarea textilelor de uz gospodăresc şi pentru amenajarea interiorului, sau ţesăturile pentru pat şi cu funcţie decorativă (scoarţe, covoare, ştergare), cât şi pentru confecţionarea pieselor de port. Ţesăturile erau fie din fibre animale (lână, specifică zonei Branului, păr de capră) și cele din fibre vegetale (cânepă, in, bumbac, mătase vegetală, borangic).
Fiecare zonă a creat propriile motive etnografice, care pot fi ușor recunoscute și azi. Asaltul tehnologiei face însă ca meșteșugul țesutului la răboi să fie dat uitării. Acum, în zona Bran Moeciu nici măcar un tânăr nu vrea să învețe să țese la război, considerând că nu mai este ceva de actualitate, spune cu tristeţe Viorica Slădescu. Nici măcar femeile care lucrau cândva la război nu o mai fac şi se ocupă de gospodării:
„Tinerii merg spre licee în oraș și nu mai învață (n.red. să țese la război). Era cumva și regretul doamnelor tesatoare că nici măcar pe nepoate nu au reușit să le învețe. Mă gândeam acum, că poate următoarea etapă a proiectului ar însemna nu doar contactul dintre artiști și țesătoare, ci și contactul din tânăra generație care poate să învețe mult de la siplitatea folclorului si să îl ințeleagă că e extrem de valoros pentru noi. Nu vrem să se piardă tradiția. Ultimele războie simple se fac și acuma. Noi le-am făcut în București. S-au făcut și la Combinatul Fondului Plastic prin anii 80. Sunt și sate unde tâmplarii încă mai meșteresc la războie, dar foarte rar.”
Însă artiștii care vor să promoveze țesutul la război vor să îi convingă pe tinerii din zona Bran Moeciu, că se poate face acest meșteșug, adaptat zilelor noastre.
Vă imaginați un selfie pe o carpetă țesută la război ? Ei bine, o artistă împreună cu profesori de la arte, au reușit să-și realizeze o asemenea lucrare, anul trecut. Ei încearcă să învețe și apoi să păstreze tehnica tradiţională de ţesut la război, îmbinând-o cu elemente de artă contemporană.
Proiectul cultural Războaie in bastionul tesatorilor a fost lansat anul trecut de Muzeul Județean de Istorie Brașov și de Asociația Forums. Anul acesta experienţa a fost reluată. 5 artiști și profesori: Otilia Boieru, Claudia Pascu, Iulia Toma şi Viorica Sladescu și Claudia Musat. Cu toții au mers în zona Branului, şi au lucrat în tandem cu 4 artizane, localnice care țeseau la război în vechi timpuri.
Dorina Horătău artist şi ea, a participat anul trecut, iar anul acesta a coordonat o expozitie a lucrărilor.
„Războaie în Bastionul țesătorilor propune ceva inedit, ceva special. La un proiect să lucreze un artist și un artizan și împreună să creeze o lucrare de artă contemporană. A avut loc mai întâi o documentare în care artistul să meargă în casa țesătorului. A fost o misiune de descoperire a unor tehnici noi, tesături. Ni s-a permis pur și simplu să răscolim prin zestre” .
Am lucrat cu artizanele, tanti Rodica, Tanti Dora, tanti Ionica și Tanti Pepenica. Le găsiți aici.
La 74 de ani, tanti Pepenica spune că iarna, când avea războiul în casă, erau zile când o prindea noaptea țesând la război. A învăţat să ţeasă la vârsta de 10 ani de la mama şi bunica sa. Avea în casă un război făcut de bunicul său, care era tâmplar. Acum a coborât din pod războiul ca să îi arate Otiliei Boieru, artista cu care a lucrat, cum se țese.
Operele artistice au fost expuse la Muzeul Țăranului Român luna trecută.
„Lucrările de artă textilă care țin de arta contamporană au o trimitere specifică zonei sau o paletă cromatică specifică zonei, dar care e pusă în relație cu Adobe PhotoShop de exemplu, cum e la Otilia Boieru. La Claudia Pascu, și-a ales o temă a carpetetor din anii 60. A venit cu această temă: cerbul răpit de un cerb. Iulia Toma a preluat gama cromatică a zonei. Alb negru gri. Aici e vorba despre munca copiilor din Nepal. Copiii lucrează câte 20 de ore pe zi pentru mai puțin de 20 de cenți și tes atît de mult încât le iese sânge din degețele. În loc să se joace, ei țes, de aceea apar și acele mașinuțe, spune Dorina Horătău.
Cosmin Nosui este curatorul proiectului:
” Proiectul a început anul trecut din dorința de a salva cumva lâna care până anul trecut soarta ei era să fie aruncată la gunoi sau arsă. Asta se întâmplă pentru că te costă mai mult să tunzi o oaie decît rezultatul obșinut. Prin urmare nu își mai găsea beneficiarii, care să o ducă în circuitul produselor artizanale. Una dintre colegele mele, Ioana Șchiopu s-a adresat Muzeului județean de istorie Brașov. Domnul director de acolo având acest spațiu la dispoziție, Bastionul Țesătorilor, practic face parte din zona de fortificație a zidurilor medievale ale Brașovului. Spațiul ne-a fost pus la dispoziție pentru țesătoare. Există și o istorie. Spațiul fusese apărat de bresla țesătorilor, cum toate orașele medievale aveau porțiuni din zid pentru meșteșuguri. Practic s-au întors meșteșugari în bastion pentru războie de țesut, nu pnetru războie medievale. Țăranii din zona Moeciu apreciază acum ce au în zestre”, spune Cosmin Nosui.
Așadar, dacă mai aveți carpete sau haine țesute la război, le puteți aprecia alfel acum.
