LUMEA EUROPA FM. În lume există doar 14 vârfuri montane mai înalte de 8.000 de metri. Sunt celebrii „optmiari”, pe crestele cărora temerari din lumea întreagă se aventurează în fiecare an. Au un scop clar: să cucerească marii „giganți”.
Printre ei se numără și alpinistul român Horia Colibășanu. Timișoreanul a reușit să urce nouă dintre cele 14, iar acum se pregătește pentru al zecelea. Fără oxigen și fără ajutorul șerpașilor.
Everest, K2 și Kangchenjunga sunt trei dintre cele mai cunoscute expediții ale sportivului. Escaladarea unui „optimiar” necesită antrenament fizic și psihic intens, însă nimic nu te pregătește pentru experiențe brutale… o avalanșă din care abia a scăpat cu viață, în cazul lui Horia.
Pe 7 mai 2022 alpinistul Horia Colibășanu a devenit primul român care a urcat pe Kanchenjunga, al treilea cel mai înalt vârf al planetei, după Everest și K2. Timișoreanul a escaladat vârful din Himalaya, înalt de 8.586 de metri, fără oxigen suplimentar și fără șerpași, marcând o premieră pentru alpinismul românesc.
Când nu se află pe munte, Horia este medic stomatolog. Este unul dintre cei mai titrați alpiniști români, luând parte la zeci de expediții internaționale.
Este în continuare singurul român care a ajuns pe K2, Annapurna şi Dhaulagiri, trei dintre cei mai periculoşi munţi din lume. A făcut parte inclusiv din prima echipă integral românească care ajuns pe Everest, în 2003.
Vârful cu numărul zece: Broad Peak, „geamănul” lui K2
Are în palmares nouă „optmiari”, iar acum se pregătește să-l cucerească pe cel cu numărul zece. În luna iunie va pleca într-o nouă aventură: Broad Peak, „geamănul” lui K2, care are altitudinea de 8.051 metri.
„Dacă vreau să urc un vârf de 8.000 de metri nou, trebuie să merg în Pakistan, pe Broad Peak, care este vecinul lui K2, pe același ghețar, îi despart câțiva kilometri. Acolo nu afectează musonul, iar sezonul este în timpul verii.
Intenționez să abordez totul cu prudență pentru că orice vârf de peste 8.000 de metri deține un potențial pericol. O să fiu atent și sper să reușesc să ajung pe vârf fără să fiu nevoit să iau niște decizii nu riscante, dar discutabile”, spune Horia Colibășanu.
Horia Colibășanu afirmă că s-a orientat către Pakistan și pentru că planurile i-au fost date peste cap de restricțiile impuse din cauza pandemiei de Coronavirus.
„Mi-am anulat planurile din primăvară pentru Tibet pentru că este încă închis din cauza Covidului. În Nepal am terminat toate vârfurile de peste 8.000”, continuă alpinistul.
Echipamentul constituie o parte esențială în pregătirea unei călătorii de asemenea anvergură.
„De aceea, am tot echipamentul în Nepal. Trebuie să merg până acolo, să selectez tot echipamentul de care am nevoie și apoi să îl trimit în Pakistan”, explică Horia Colibășanu.
Horia mi-a povestit de ce are nevoie pentru escaladarea unui vârf de peste 8.000 de metri.
„Nu poți să faci expediția fără bocancii de altitudine, fără costul de puf, fără corturile proiectate să reziste la vânt puternic, fără arzătoare cu putere foarte mare, piolet, colțari. În general, echipamentul de altitudine este mai ușor decât cel folosit în mod normal pentru mers pe munte”, spune Horia Colibășanu.
Pe de altă parte, antrenamentul fizic constituie un alt element decisiv pentru reușita unei expediții.
Lucrurile nu merg întotdeauna conform planului: Avalanșa din Himalaya
Dar lucrurile nu merg întotdeauna conform planului. Nimic nu te pregătește pentru situații neprăvăzute și pentru pericolele unei aventuri pe un „optmiar”.
A trăit un moment dărâmător în aprilie 2008, pe varful Annapurna, când Horia și-a privit unul dintre camarazi cum se stinge, răpus de un atac cerebral – la peste 7.000 de metri.
Mai recent, în mai 2021, Horia a fost suprins de o avalanșa în Munții Himalaya.
„Pe noi ne-a prins avalanșa după-amiaza, când eram în cort. Ninsese foarte mult și foarte umed, iar temperatura era destul de ridicată.
Eram adăpostiți de o bucată mare de gheață, însă una dintre avalanșe ne-a îngropat în câteva secunde. S-a făcut întuneric, am simțit o presiune puternică, iar apoi n-am mai simțtit nimic.
Aveam în buzunarul de la piept briceagul, știam că așa e bine. L-am căutat, dar nu puteam să-mi mișc decât încheietura mâinii. Am reușit până la urmă, iar apoi am tăiat foaia de cort și am reușit să ies prin zăpada de un metru la suprafață. Aerul deja se termina.
S-a eliberat și colegul meu Peter Hamor, iar împreună l-am scos și pe Marius Gane.
Ne-am adăpostit într-o zonă puțin mai ferită, iar noaptea am petrecut-o într-o grotă în gheață. Cortul era distrus”, povestește Horia Colibășanu.
Se afla acolo cu o misiune îndrăzneață: să deschidă o rută nouă spre vârful Dhaulagiri.
„Noi am avut niște suspiciuni cu privire la acea rută, iar acum încă nu am găsit o soluție teoretică pentru a o parcurge în siguranță”, mai spune el.
„Eu nu merg nici cu oxigen, nici cu ajutorul șerpașilor”
În afară de echipament și antrenament, pentru timișoreanul Horia Colibășanu mai contează și… etica.
„Eu nu merg nici cu oxigen (n.r – suplimentar), nici cu ajutorul șerpașilor, nici cu elicopterul. În momentul în care se abandonează aceste principii această treabă nu mai are legătură cu sportul. Nu mai e realizarea alpinistului.
E foarte important ce-ți dorești, dacă îți dorești să îți depășești limitele sau să creezi ceva artificial, să aduci muntele mai jos, nu să încerci să te ridici tu la înălțimea lui”, subliniază alpinistul.
Nu în ultimul rând, Horia Colibășanu este de părere că șansele de reușită ale unei asemenea expediții cresc substantial cu parteneri de nădejde.
„Contează mult să ai parteneri de nădejde, să fii liniștit, să ai toate lucrurile puse în ordine și să-ți găsești drumul spre vârf fără prea multe orgolii și energie negativă, să îți dorești să te bucuri de munte. Și dacă nu ajungi pe vârf, muntele rămâne acolo și poți încerca să îl urci și anul viitor atâta timp cât ai rămas în viață”, conchide Horia Colibășanu.
Foto: Arhivă personală/Horia Colibășanu
