Președintele Senatului, Ilie Bolojan, a anunțat miercuri, 22 ianuarie, că va reduce numărul posturilor din instituție de la aproape 800 la un număr de 618. El a explicat că prezența angajaților în Parlament va fi făcută printr-un sistem electronic de acces, spunând că multe instituții ale statului „sunt scăpate de sub control” și este nevoie astfel „de exercitarea controlului parlamentar, astfel încât acestea să lucreze pentru cetățeni”. Sindicaliștii din Senat au reacționat imediat și au declanșat un protest la Parlament. Într-o intervenție telefonică la emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – profesorul universitar Cătălin Raiu a explicat că, în cazul funcționarilor din Parlament, „e nevoie de un fel de revizuire a capacităților lor, a modurilor lor de implicare”. Aceasta trebuie însă să fie „făcută în urma unei analize temeinice”, subliniază profesorul universitar Cătălin Raiu. „Pentru că riști să pierzi oameni buni și muncitori din sistem și să îți rămână mai degrabă oameni care doar se protejează, care nu pun osul la treabă așa cum ar trebui”, argumentează Cătălin Raiu.
Cătălin Raiu: Între aceste două grupuri de consilieri apare o competiție pentru sfătuirea liderului sau liderilor politici
Cătălin Raiu: „Practic, ce se întâmplă în toate parlamentele democratice este că ai angajați care de regulă sunt pe perioadă nedeterminată și care fac munca birocratică, de rutină, specifică fiecărui parlament – legislație, comunicare, protocol și așa mai departe. Pe de altă parte, e un număr cu care vin tot timpul cei nou aleși și care sunt consilieri politici personali, oameni în care au încredere, oameni pe care i-au cunoscut la partid sau în diferite întâlniri dedicate politicilor publice pe care ei le asumă în mandatul lor”.
Cătălin Raiu: „Între aceste două grupuri de consilieri apare – și, din nou, nu e specific României, ci e specific fiecărui parlament democratic – o competiție pentru sfătuirea liderului sau liderilor politici. Fiecare are agendă un pic diferită, în sensul în care consilierii politici sau personali sunt mai degrabă interesați să fie loiali șefului și să îi aducă beneficii pe termen scurt, în termeni de politici publice. Pe de altă parte, ceilalți, care sunt mai profesionalizați, de regulă sunt dedicați mai degrabă instituției decât politicianului pe care îl slujesc pe mandatul lui”.
Cătălin Raiu: Problema e că mai degrabă lipsește un principiu, o viziune pe termen lung
Cătălin Striblea: V-ați dat seama de unde reduce conducerea Senatului, respectiv domnul Bolojan, acești oameni? Taie și dintr-o parte și din alta sau către ce se îndreaptă oare?
Cătălin Raiu: „Așa am înțeles. Că taie și dintr-o parte și dintr-alta. Problema e – și o spun ca persoană care la rândul meu am 12 ani în administrație și vreo zece de predat administrație publică la universitate și ca om care urmărește reformele astea nu numai în România, ci și în alte spații – aceea că mai degrabă lipsește un principiu, o viziune pe termen lung”.
Cătălin Raiu: E nevoie de o analiză temeinică, pentru că riști să pierzi oameni buni și muncitori din sistem și să îți rămână mai degrabă oameni care doar se protejează, care nu pun osul la treabă așa cum ar trebui
Cătălin Raiu: „Reașezarea statului, că practic asta implică o reformă administrativă, trebuie să se ghideze după niște principii. Și ai din nou două mari familii la nivel european sau nord-atlantic la momentul acesta: un grup de oameni care gândesc în stil liberal clasic, adică văd această separație între administrație și politică în termeni foarte stricți și ai un nou trend care a fost inaugurat în anii ’80 de Margaret Thatcher și Ronald Reagan în Statele Unite ale Americii și după aceea, ulterior, a fost împrumutat și în alte țări. Acela în care administrația publică trebuie să fie mai flexibilă. Trebuie oarecum să imite comportamentul actorilor din piață și să împrumute diferite instrumente de la aceștia. Caz în care, s-ar traduce în contextul discuției de zilele acestea, că e mai puțin probabil să se opteze pentru a avea funcționari publici pe termen lung, pe perioadă nedeterminată și că e nevoie de un fel de revizuire a capacităților lor, modurilor lor de implicare, dar această revizuire trebuie făcută în urma unei analize temeinice. Pentru că riști să pierzi oameni buni și muncitori din sistem și să îți rămână mai degrabă oameni care doar se protejează, care nu pun osul la treabă așa cum ar trebui”.
Cătălin Raiu: Încărcătura pe care o are fiecare persoană este dată de șeful politic sau de majoritatea guvernamentală
Cătălin Striblea: Câtă vreme ați făcut studiul acesta? Că înțeleg că el e pe o perioadă lungă. Adică ați urmărit șapte mandate ale unor șefi de Senat. V-ați dumirit într-un fel sau altul dacă structura aceasta pur administrativă este supraîncărcată sau doar necesară ca număr de oameni?
Cătălin Raiu: „Nu, nu a vizat aspectul acesta. Și e destul de complicat să investighezi aspectul acesta atunci când vorbești de entități politice cum este parlamentul, pentru că nu ai ca în ministere sau ca în agenții și o rutină birocratică foarte stabilă, foarte consistentă. Dacă ai un minister care trebuie să emită 1000 de avize, într-un an acolo poți să urmărești toată traiectoria asta birocratică. Ori când vorbim de parlament, în general, vorbim de politici publice, care sunt la rândul lor puse în lege doar la nivel de principiu. Și atunci, încărcătura pe care o are fiecare persoană este dată de șeful politic sau de majoritatea guvernamentală. E o încărcătură mai degrabă ocazională. Nu e una ca la fabrică, măsurată, câți pantofi ai produs astăzi”.
Cătălin Striblea: Deci, tehnic, noi, ca societate din afară nu ne putem da seama dacă o structură e stufoasă sau mică și atunci șeful Senatului, în speța asta domnul Bolojan, hotărăște cât e necesar pentru cum vrea el să fie lucrurile.
Cătălin Raiu: „Da, tehnic vorbind nu hotărăște singur, pentru că e vorba de un vot în Biroul Permanent”.
Cătălin Raiu: „Dacă o comisie parlamentară se întâlnește de cinci ori pe an îți trebuie un anumit număr de oameni, dacă se întâlnește săptămânal îți trebuie alt număr de oameni”
Cătălin Striblea: Sigur, e un acord politic.
Cătălin Raiu: „Da, e un acord politic. De exemplu, câți oameni îți trebuie într-o comisie? Dacă o comisie parlamentară se întâlnește de cinci ori pe an îți trebuie un anumit număr de oameni, dacă se întâlnește săptămânal îți trebuie alt număr de oameni. Ori asta ei știu, pentru că ei setează agenda comisiilor”.
Cătălin Raiu: „Toate lucrurile acestea sunt asistate de către acești angajați ai Parlamentului. Nu sunt făcute de parlamentari cu mâna lor”
Cătălin Striblea: O întrebare pe care poate trebuia să o pun de la început în numele celor care ne ascultă. Nu suntem specialiști. Suntem oameni care ne uităm în afară. Vorbim despre niște funcționari. Ce fac, domnule profesor, oamenii ăștia la munca lor? Ce produs scot ei? Că așa se întreabă toată lumea. Dar ce-or face, domnule, acolo? Sunt ascultători care ne vor spune astăzi că doar plimbă niște hârtii. Dar ce fac oamenii ăștia acolo?
Cătălin Raiu: „În primul rând, e vorba de procedurile pe care trebuie să le respecte fiecare comisie. Ai convocări ale comisiilor. Dacă vă uitați pe pagina Camerei Deputaților să vedeți încărcătura fiecărei comisii în termeni de legislație ai legislație de revizuit, de dezbătut. Toate lucrurile acestea sunt asistate de către acești angajați ai Parlamentului. Nu sunt făcute de parlamentari cu mâna lor. Și, din nou: nu doar în România, ci peste tot în lume”.
Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
