Suntem o națiune emergentă care de 150 de ani își face drumuri și nu le mai termină, de 50 de ani suntem ba țară în curs de dezvoltare, ba țară mediu dezvoltată, o nație care înfruntă istoria cu optimism că tot timpul pornim lucruri, iar când e să ajungem undeva pornim cu optimism în altă direcție.
Profesorul de psihologie Daniel Davis de la Universitatea Babeș Balyai din Cluj, cel care a coordonat o fascinantă monografie despre profilul psihologic al poporului român scrie la un moment dat că “nu orice formă de optimism este bună. Trebuie să avem un „optimism realist”.
Pesimismul susţine stări emoţionale negative (ex. tristeţe), făcându-ne să pierdem oportunităţi. Optimismul susţine stări emoţionale pozitive, dar ne poate reduce capacităţile de a identifica pericole şi vulnerabilităţi. Realismul, în sensul său profund, este greu de atins dată fiind complexitatea lumii în care trăim, raportată la limitele minţii umane. Putem miza însă pe un „optimism realist”, adică un optimism dublat şi controlat de gândire raţională.
Aşadar, cum poţi să fii optimist? (1) Fixează-ţi scopuri pro-sociale, care corespund unui ideal cultural din mediul din care faci parte, iar apoi (2) elaborează planuri pentru atingerea lor şi (3) încearcă să le implementezi, urmând aceste planuri şi aşteptându-te să obţii rezultatele dorite”, spune profesorul de psihologie Daniel Davis.
Trebuie, așadar, să ne facem planuri de viitor, care ar putea fi realiste tocmai pentru a nu avea dezamăgiri ulterioare.
Ar trebui să fim pesimişti sau optimişti pentru ceea ce urmează în 2016?
Cât de optimiști sunteți? Nu la modul general, ci concret, pentru o perioadă de timp, până la finalul anului, că tot suntem la jumătatea lui.
