Primele scrieri despre turta dulce le găsim in antichitate la egipteni si greci, care o foloseau la ceremonii. În Europa, turta dulce a ajuns prin secolul al 11-lea, odată ce au fost aduse condimentele din Orientul Mijlociu, folosite la turta dulce.
Pe vremuri, turta dulce se făcea cu firimituri de pâine. Amestecul se punea în forme de lemn, ce erau apoi sculptate cu glazură simplă pentru cei mai săraci sau cu vopsea aurie comestibilă pentru regi și împărați.
În secolul al 16-lea, englezii au înlocuit firimiturile de pâine din turta dulce cu făina, iar Regina Elisabeta I a avut idea de a face turta dulce în forme de omuleți.
Când pleca în vizite oficiale peste hotare, Regina Elisabeta a Marii Britanii ducea cadou turta dulce, glazurată legată frumos cu o panglică colorată.
Căsuța de turtă dulce a apărut în Germania, prin 1800, după povestea fraților Grimm, Hansel și Gretel. Cei doi au fost ademeniți de vrăjitoarea cea rea într-o căsuță de turtă dulce.
Totuși, recordul pentru cea mai mare casă de turtă dulce se află în SUA, în statul Texas: are 35,8 milioane de calorii, are suprafață unui teren de tenis și este înaltă de 6 metri.
