Călugărițele, pe numele științific Mantis religiosa, sunt insecte care atrag atenția atât prin comportamentul lor, cât și prin aspectul lor unic. Aceste sunt cunoscute pentru poziția caracteristică de așteptare, cu membrele anterioare ridicate ca într-o postură de rugăciune, de unde și provine numele lor popular.
Sunt ușor de recunoscut datorită corpului lor alungit și membrelor anterioare puternic dezvoltate, care sunt specializate pentru prinderea și reținerea prăzii. Aceste membre sunt echipate cu spini ascuțiți, care ajută la capturarea eficientă a altor insecte. Culoarea călugărițelor poate varia de la verde viu până la nuanțe de maro și chiar alb, ceea ce le permite să se camufleze perfect în mediul lor înconjurător, fie printre frunze, fie printre crengi uscate.
Pot fi întâlnite în diverse medii, de la păduri și grădini, până la zonele agricole. Deși preferă climatul cald, ele pot fi găsite pe aproape toate continentele, cu excepția Antarcticii. În zonele temperate, este obișnuit ca ele să fie mai active în timpul lunilor calde de vară.
Călugărițele sunt prădătoare prin excelență și sunt renumite pentru modul lor de vânătoare. Ele sunt insecte solitare și foarte răbdătoare, petrecând mult timp nemișcate, în așteptarea unei prăzi. Când o insectă, cum ar fi o muscă, o lăcustă sau chiar o altă călugăriță, se apropie suficient, călugărița își folosește membrele anterioare pentru a o prinde rapid și a o imobiliza. Prinderea este atât de rapidă încât adesea prada nu are timp să reacționeze.
Un alt aspect interesant al acestor insecte este ritualul de împerechere, care a devenit celebru datorită canibalismului sexual. Femela, de obicei mai mare și mai puternică decât masculul, poate să îl devoreze pe acesta după sau chiar în timpul copulației. Acest comportament, deși macabru, este considerat a fi o strategie de supraviețuire, furnizând femelei nutrienți esențiali pentru a produce ouă sănătoase.
După împerechere, femela depune ouăle într-o capsulă spumoasă numită ootecă, care se întărește și protejează ouăle până la eclozare. În funcție de specie și condițiile de mediu, din ootecă pot ecloza zeci sau chiar sute de nimfe, care vor începe imediat să vâneze mici insecte. Călugărițele tinere seamănă cu adulții, dar sunt mai mici și nu au aripi.
Călugărițele joacă un rol crucial în echilibrul ecologic, fiind atât prădători, cât și pradă. Ele ajută la controlul populațiilor de insecte dăunătoare, ceea ce le face aliați valoroși în grădinărit și agricultură. Totodată, ele sunt o parte importantă a lanțului trofic, fiind vânate de păsări, șopârle și mamifere mici.
Citește și Călugărițele, insectele cu care ne întâlnim din ce în ce mai des | AUDIO
Foto: shutterstock.com
