În perioada interbelică, Bucureștiul a cunoscut una dintre cele mai frumoase perioade ale sale. Multe dintre planurile și clădirile imaginate în acea perioadă mai există și azi. Fotograful Marius Mantea a suprapus fotografii din perioada în care Bucureștiul modern începea să prindă contur cu modul în care arată azi Capitala. Rezultatul este o serie de colaje spectaculoase din care puteți vedea o selecție, în premieră, pe europafm.ro.
Prin Legea pentru organizarea administraţiei oraşului Bucureşti din 7 februarie 1926, Capitala a fost împărţită într‑o zonă centrala, patru sectoare, păstrând numele vechilor culori: Sectorul I Galben, Sectorul II Negru, Sectorul III Albastru şi Sectorul IV Verde, şi o zonă periferică constituita din teritoriului celor 12 comune suburbane, pana la limita forturilor.
Interesele generale ale oraşului şi ale comunelor suburbane erau administrate de Consiliul General, format din 36 consilieri alesi, 24 consilieri numiti si pana la 7 consilieri cooptati. Conducerea administratiei era asigurata de Primarul General, ales de consiliu. În 1923, în zona centrală, erau iluminate electric mai mult de 20 de străzi, alte zeci cu gaz aerian sau petrol.
În 1925 se înaugureaza prima linie de autobuz, între Bariera Călăraşi – Piaţa Sfântu Gheorghe, şi încep să dispară de pe străzi căruţele şi cărucioarele trase cu mâna de negustorii ambulanţi, iar în 1929 se scot din uz ultimele şapte vagoane de tramvai cu cai şi din 1930 apar tramvaiele electrice.
Spre sfârşitul anilor ’20 se construiesc primele imobile conform principiilor arhitecturii modernise. După planurile arhitectului George Matei Cantacuzino se ridică Palatul Băncii de Investiții (1923-1928), fostul sediul Uniunii Arhitecților (1925-1928), devenit mai târziu restaurantul Mărul de Aur.
Între anii 1929 şi 1934 se construieşte, pe Calea Victoriei, Palatul Telefoanelor, o clărire înalta de 52,5 metri, în stil Art Deco, asemănător zgârie-norilor americani, fiind prima clădire cu schelet metalic din România. Palatul Telefoanelor din București a rămas până în anii 1970 cea mai înaltă construcţie din oraș.
A fost construit după planurile lui Edmond van Saanen Algi, un arhitect de origine olandeză stabilit în România, autor şi al Palatului Academiei Comerciale din Piața Romană, inaugurat în 1926, sediul Academiei de Studii Economice.
Monumentala clădire a Facultății de Drept a Universității din Bucureşti sa fost zidită între anii 1933 și 1935 după planurile altui mare arhitect, Petre Antonescu, cel care a fost şi arhitectul Arcului de Triumf, monumentul închinat Unirii Tuturor Românilor din 1918. Arcul, construit iniţial din lemn şi stuc în anul 1922, este refăcut şi inaugurat la 1 decembrie 1936.
Athénée Palace, cel mai elegant hotel al Capitalei, construit după planurile arhitectului Teophile Brădeau în 1912, prima clădire din Bucureşti în care s-a întrebuinţat betonul armat, a fost transformat în 1937 şi modernizat de arhitectul Duiliu Marcu.
În anul Cenetenarului, la Europa FM căutăm să descoperim poveștile care au marcat primii 100 de ani ai României Mari, dar și poveștile a 100 de oameni remarcabili care au contribuit la construirea României moderne și care au făcut cunoscut numele României în lume. Zilnic, poveștile celor 100 de oameni se aud la Europa FM și se citesc pe europafm.ro.
