La cinci zile de la referendumul de ieșire din Uniunea Europeană, presa britanică a constatat că multe dintre argumentele taberei eurosceptice erau fie jumătăți de adevăr, fie niște falsuri.
Mai mulți dintre partizanii de prim rang ai Brexitului și-au schimbat pur și simplu declarațiile publice, în vreme ce unii alegători constată că au fost foarte creduli și afirmă că ar vota altfel, dacă ar mai avea ocazia.
Imigrația a fost calul de bătaie al taberei Brexit pe întreaga durată a campaniei – odată ieșit din Uniunea Europeană, Regatul Unit ar fi fost în măsură să stabilească de unul singur cîți cetățeni străini (europeni sau nu) poate primi pe teritoriul său, astfel încît sistemul de sănătate ori infrastructura să nu fie suprasolicitate.
Acum, tonul s-a schimbat semnificativ: eurodeputatul Daniel Hannan susține că euroscepticii n-ar fi făcut niciodată astfel de afirmații și că, dacă alegătorii se așteptau ca numărul imigranților din Europa să fie redus la zero, ei o să fie dezamăgiți.
Contribuțiile la bugetul Uniunii Europene au fost, de asemenea, o temă de dezbatere.
Pe celebrele autobuze roșii din Marea Britanie apăruse la un moment dat un anunț: “În fiecare săptămînă trimitem 350 de milioane de lire către Bruxelles – mai bine i-am cheltui pentru Sistemul Național de Sănătate”.
Nici nu trecuse bine referendumul și liderul extremist Nigel Farage spunea cu seninătate că a pretinde așa ceva a fost “o greșeală” și că statul nu va putea cheltui atîția bani în plus pentru asistența medicală.
https://twitter.com/bkesling/status/746221851437727744
În fine, chestiunea accesului pe piața comună europeană a fost și ea intens speculată de partizanii Brexitului: “Nu avem nevoie de acces preferențial pe această piață”, susțineau ei. Ar fi fost de-ajuns regulile Organizației Mondiale a Comerțului.
Și atunci, ca și acum, cu totul alta este realitatea – nici o țară din lume nu a reușit să încheie un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană fără să accepte principiul liberei circulații a persoanelor.
Chiar lunea aceasta, Boris Johnson, fostul primar al Londrei și prietenul din copilărie al lui David Cameron, scria că o asociație a patronatelor din Germania ar fi dat asigurări că ridicarea tarifelor de export de către Marea Britanie ar fi însemnat accesul liber al mărfurilor britanice pe piața comună. A fost contrazis după numai cîteva ore chiar de către asociația pe care o invocase.
