Boala Parkinson se încadrează în categoria celor neurodegenerative, iar în multe cazuri, persoanele care o dezvoltă sunt cele în vârstă. Află din acest articol din ce cauze apare și care sunt opțiunile de tratament.
Generalități
Această afecțiune nu poate fi prevenită, dar există modalități prin care pacienții pot gestiona simptomele. Diagnosticul timpuriu crește șansele de încetinire a progresului. Tratamentul, în cazul bolii Parkinson, este personalizat în funcție de stadiul acesteia și de manifestările pacientului, care pot diferi de la persoană la persoană.
Boala Parkinson are incidență mai crescută la persoanele care au vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani sau mai mult, dar se poate întâlni și până la acest prag. [1] Atunci când se dezvoltă afecțiunea, nivelul dopaminei scade, din cauza pierderii unor celule care o produc. Celulele respective se află în regiunea creierului ce poartă denumirea de substantia nigra.
Cauze
Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la apariția bolii Parkinson. Specialiștii sunt de părere că este posibil ca această afecțiune să fie provocată atât de factori genetici, cât și de mediu. Există studii care arată că și unele virusuri pot duce la dezvoltarea sa.
Nivelurile reduse de dopamină și norepinefrină (noradrenalină) sunt asociate cu această boală. Un alt aspect pe care medicii l-au observat la pacienți este structura anormală a proteinelor cunoscute drept corpi Lewy, dar încă nu există dovezi care să arate dacă acestea duc la boala Parkinson sau o influențează.
Există unii factori de risc pe care cercetările i-au evidențiat. Printre aceștia sunt:
- Vârsta – persoanele cu vârsta între 50-60 sunt mai expuse la dezvoltarea bolii Parkinson;
- Sexul – incidența în rândul bărbaților este mai mare decât cea a femeilor;
- Istoricul familial – persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu această afecțiune prezintă un risc crescut să moștenească genele;
- Traumatismele craniene – cei care au suferit lovituri la cap pot face boala Parkinson;
- Expunerea la unele toxine.
Simptome
Unele simptome pot apărea cu mult timp înainte să apară problemele motorii. Acestea includ schimbări ale vocii, anosmia (scăderea simțului olfactiv), postura înclinată, modificări ale modului de a scrie, constipația. Problemele motorii care apar pe măsură ce progresează boala Parkinson sunt [1]: tremorul, lentoarea mișcărilor, dificultăți de menținere a echilibrului și tendința de cădere, rigiditate la nivelul membrelor și ale trunchiului.
Printre simptomele care apar în stadii mai avansate ale bolii sunt:
- dificultăți de vorbire și de menținere a tonalității;
- tendința de împotmolire în mers, de a nu putea merge în linie dreapta și predispoziția de a cădea pe spate;
- rigiditate a mușchilor faciali, lentoare a clipirii și dificultate de înghițire;
- restrângerea brațelor în timpul mersului.
Cei care se confruntă cu boala Parkinson pot experimenta și alte simptome, de exemplu:
- tulburări la nivelul psihicului: anxietate, depresie, halucinații, psihoză;
- tulburări de somn, inclusiv vise lucide, vorbirea și agitația corpului în timpul somnului;
- probleme de atenție și de memorie;
- dermatită seboreică;
- risc crescut de apariție a melanomului.
Tratamentul bolii Parkinson
Acesta presupune o schemă particularizată în funcție de stadiul bolii. De regulă, medicul recomandă concomitent diverse forme de terapie, medicamente și schimbări ale stilului de viață.
Specialistul pune accentul pe fizioterapie, dietă sănătoasă și odihnă. Logopedia, terapia ocupațională și mișcarea pot contribui la îmbunătățirea modului de comunicare și autonomia.
În cele mai multe cazuri, se administrează medicație pentru gestionarea simptomelor fizice și psihice asociate cu afecțiunea.
În unele cazuri, când pacientul nu răspunde la medicamente, terapii și schimbări ale stilului de viață, medicul poate recomanda intervenții chirurgicale.
Boala Parkinson nu poate fi prevenită, dar prin efectuarea consultațiilor de rutină, medicii pot identifica de timpuriu dacă există riscuri de apariție a acestei afecțiuni. Aceștia stabilesc scheme de tratament pentru gestionarea simptomelor ce pot încetini progresul bolii.
Foto: shutterstock.com
