Statisticile Asociaţiei Europene de Parkinson trag un semnal de alarmă cu privire la incidenţa cazurilor de Parkinson în viitor. Ultimele date arată că la nivel european sunt 1,2 milioane pacienţi cu Parkinson şi numărul acestora este aşteptat să se dubleze până în 2030. În România, datele Asociaţiei Române AntiParkinson, relevă că sunt trataţi peste 70.000 de bolnavi cu Parkinson, dar există un număr mult mai mare de pacienţi care suferă de această afecţiune, dar care încă nu au fost diagnosticaţi. De cele mai multe ori diagnosticarea bolii Parkinson în România se face atunci când pacientul se află deja într-un stadiu avansat de boală.
Impactul economic al acestei boli este major, mai ales dacă este diagnosticată într-un stadiu avansat.
Boala Parkinson este o boală degenerativă, invalidantă, ale cărei cauze încă nu sunt cunoscute, iar semnele şi simptomele sunt progresive şi adesea nespecifice, ceea ce o face dificil de diagnosticat. Tratamentele actuale, care sunt destinate atât fazelor incipiente ale bolii cât şi stadiilor avansate, ajută la ameliorarea simptomelor şi la încetinirea progresului bolii, dar nu duc la vindecarea acesteia.
Simptomele cele mai frecvente sunt tremorul de repaus la nivelul membrelor, rigiditatea musculară şi scăderea vitezei de realizare a mişcărilor spontane şi a amplitudinii mişcărilor. Majoritatea cazurilor se înregistrează la pacienţi care depăşesc 55 de ani, dar 1 din 20 manifestă simptome înainte de vârsta de 40 de ani.
Impactul economic al acestei boli este major, mai ales dacă este diagnosticată într-un stadiu avansat. În România, tratamentul unui pacient constă fie în terapii medicamentoase, fie în operaţii care le pot îmbunătăţi considerabil calitatea vieţii foarte scumpe. Acestor sume pe care le plăteşte statul român li se adaugă costurile cauzate de imposibilitatea bolnavilor de a mai lucra şi sumele alocate îngrijitorilor acestora.
