Inflația se încăpățânează să rămână peste 5%, consumul frânează vârtos, iar pensionarii vin în Piața Victoriei reproșând guvernanților că i-au dus cu preșul. Se fac doi ani de la detonarea celei mai toxice păcăleli economice, mai cunoscută și ca ”programul din scoarță-n scoarță”. E timpul ca fiecare dintre noi să tragă linie, să vadă cu cât ia crescut salariul și cu cât i-au crescut ratele la bancă, facturile la întreținere și costul traiului de zi cu zi. Pentru că girafa economică, aia de o vezi dar nu-ți vine să crezi că există, se pregătește să mai devoaleze o iluzie.
Senatorul Forin Cîțu a fost cel care a avut inspirația să compare datele de consum real din zilele noastre, față de 2016, devoalând astfel un truc al Statisticii oficiale.
Aceasta a schimbat algoritmul de calcul al consumului pentru 2017, dar l-a lăsat neschimbat pe cel din 2016. Nu-i vorba, și statistica oficială recunoaște o încetinire de creștere a ritmului de consum la 1,5%, față de rate anterioare de creștere de 6-7%. Dar comparativ cu 2016, fără trucul de metodologie, consumul în România a scăzut cu 15-16 procente.
Sigur că da, salariile sunt azi mai mari, dar și prețurile sunt mai mari, iar inflația medie de 5% din ultimul an e o altă iluzie statistică. În realitate, fiecare dintre noi are propria lui inflație proprie și personală, dată de obiceiurile de consum – inflația unui corporatist poate fi influențată mai mult de cafea și costurile unei vacanțe, a unui pensionar de prețul salamului și al cotelor de întreținere, al unei familii cu copii de prețul pamperșilor sau al laptelui praf și așa mai departe.
De asemenea disponibilitatea de a angaja cheltuieli este foarte diferită, de la un grup social la altul, prețurile și consumul fiind de multe ori influențate nu atât de banii pe care oamenii îi au, ci de cei care nu-i au.
Ca să înțelegeți mai bine ce vă spun, mai introduc în discuție o statistică a Băncii Naționale ce arată că în ultimul an soldul creditelor în lei contractate de populație a crescut cu 20%. Poate vă întrebați de ce au mai făcut oamenii credite, dacă le-au crescut și salariile. Păi tocmai de aceea! Pentru că un salariu mai mare îți lasă impresia că poți cheltui mai mult, că poți angaja rate mai mari, chiar dacă valoarea salariului este roasă din interior de creșterea prețurilor.
Efectul vizibil poate fi o creștere a consumului, așa cum am avut noi, dar aceasta este temporară și iluzorie din punct de vedere al nivelului de bunăstare, căci în final ratele și cheltuielile de zi cu zi te îngrămădesc la un trai mai prost decât înainte de creșterea salariului.
Și, cum nicio veste proastă nu vine niciodată singură, Banca Națională se pregătește să îngrădească îndatorarea populației, să scadă adică gradul, procentul din venituri pe care îl poți angaja pentru o rată atunci când te duci la bancă și ceri un credit.
Ultima dată când BNR a restricționat, extrem de târziu și de neinspirat, creditele pentru populație, a fost în toamna anului 2008.
Vorba poetului – ”Toate-s vechi și nouă toate, tu te-ntreabă și socoate”!
