Se plimba struțul prin pădure luni dimineața. La un moment dat apare melcul, care fugea de lăsa o mare dâră în urmă.
‘Fugi, e nasol, a intrat DNA-ul în pădure!’, strigă melcul. ‘Eu casă, nevastă-mea casă, ăia micii casă, n-avem nicio șansă.’
Începe și struțul să fugă și fuge până dă de urs. Îi spune ursului: ‘E nasol, a intrat DNA-ul în pădure. Eu trăiesc pe picior mare, nevastă-mea pe picior mare, copiii pe picior mare…e nasol de tot!’
Fuge și ursul prin pădure, până când dă de maimuță, care îl întreabă și ea de ce aleargă așa. ‘Păi cum…Eu blană, nevastă-mea blană, copiii blană…N-avem nicio șansă!’
Maimuța începe și ea să fugă, până când la un moment dat se oprește și își zice: ‘Băi stai așa, dar eu de ce fug? Eu la fundul gol, nevastă-mea la fundul gol, copiii la fundul gol…’
[soundcloud width=”500″ height=”100″ id=”https://soundcloud.com/europafmromania/bancul-cu-dna-ul?in=europafmromania/sets/desteptarea-cu-vlad-petreanu”]
