Azi vom judeca dacă statul român este – sau mai este – capabil să dea o educație medie de calitate copiilor din România.
Săptămâna aceasta a avut loc Evaluarea Națională, la care au participat copiii claselor a opta. Tehnic, examenul ar trebui să arate capacitatea medie a elevilor de a opera cu cunoștințele pe care le-au acumulat în cei opt ani de școală și ar trebui trecut doar cu cunoștințele dobândite la ore.
Într-o dezbatere la Digi 24, secretarul de stat Luminița Barcari a declarat după proba la matematică: ”Subiectele au fost normale. Un copil care învață la școală, nu neapărat cu meditații, ar fi putut lua 5 sau 6 rezolvând aceste subiecte.”
Asta înseamnă că, la nivelul acestui examen, care este considerat normal de specialiști, adică mediu, majoritatea absolvenților de școală de abia ar fi trecut clasa. Potrivit doamnei secretar de stat, nivelul școlii românești este de 5-6, fără sprijin de la meditatori. Declarația doamnei secretar de stat ne reamintește ce știm cu toții, de fapt: că, fără meditații, elevii nu pot depăși decât arareori mediocritatea la o anumită materie.
Problema pe care o punem noi azi la Avocatul Diavolului se referă la acest eșec al școlii publice românești, care îi obligă pe părinți să cotizeze privat, de multe ori la negru, pentru a atinge potențialul copiilor. Adică mai pe șleau, asistăm la o privatizare mascată. Dar de ce să nu facem acest lucru transparent?
Ați fi de acord sau nu cu finanțarea școlilor private din fonduri publice, cu obiectivul de a crește calitatea educației în România?
