La Europa FM, vineri, de la 13:15, Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu intră în rolurile a doi ”avocați” aflați pe poziții opuse, dar te lasă pe tine să decizi ce este mai bine. La Avocatul Diavolului tu ești judecătorul, tu ai controlul!
Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu vă invită să vă exprimaţi opinia şi să o faceţi auzită în întreaga ţară sunând la numărul de telefon 0372.069.599.
Miercurea asta, la Bruxelles, efectele OUG 13 asupra României au făcut subiectul unei dezbateri publice în Parlamentul European, la Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. A fost o discuție cu destule momente surprinzătoare – Gabriel Liiceanu, de pildă, l-a acuzat în mod eronat pe Liviu Dragnea că ar fi cerut public demiterea șefei DNA, ceea ce i-a permis liderului PSD o replică furibundă – și justificată, la drept vorbind.
O altă intervenție care a atras atenția a fost a ministrului Justiției, Tudorel Toader, care a explicat comisiei europene că scandalul cu Ordonanța 13 a fost provocat doar de ora la care a fost adoptată aceasta.
“Ordonanţa de urgenţă în sine nu a fost o problemă. Problema a fost poate de procedură: când şi cum a fost adoptată. Societatea a reacţionat la faptul că ordonanţa a fost adoptată la 10-11 seara, ceea ce-i foarte adevărat şi foarte nefiresc”, a spus Tudorel Toader.
Dar acestea sunt amănunte de culoare, până la urmă. Chestiunea de fond, care ne va influența tuturor viețile mulți ani de-acum înainte, este descrisă de ultima decizie a Curții Constituționale pe marginea controversei cu OUG 13: acea decizie prin care miniștrii capătă același gen de imunitate precum parlamentarii în adoptarea textelor cu putere de lege – sau poate și mai mult, pentru orice fel de acte, vom vedea cum vor judeca de-acum înainte magistrații.
Referitor la această decizie, ministrul Justiției a declarat, textual, că “îi place foarte mult”.
”Curtea Constituţională a dat o decizie care mie îmi place foarte mult, o decizie de principiu prin care a statuat că legiuitorul are competenţa să aprecieze oportunitatea unei legi, că procurorul nu are competenţa să-i urmărească penal pe miniştrii care au libertatea să aprecieze când şi cum adoptă un act normativ. Important este ce a statuat pentru viitor: că procurorul nu poate ancheta miniştrii care adoptă acte normative”, a spus Toader.
În motivarea acestei decizii, CCR a explicat că imunitatea acordată parlamentarilor pentru modul în care votează o lege trebuie extinsă și la miniștrii care adoptă o ordonanță de urgență, pentru că și aceasta are tot putere de lege.
E un argument interesant, care poate fi și susținut, dar și atacat cu argumente la fel de pertinente. Sigur că Guvernul trebuie să aibă dreptul de a adopta hotărâri și ordonanțe când consideră necesar, fără să fie nevoie de explicații la Parchet pentru asta – în același timp, să remarcăm că parcursul unui proiect de lege prin Parlament e mult mai lung, mai transparent și presupune mult mai multe căi de amendare și atac decât adoptarea unei ordonanțe de urgență cu putere de lege – care poate fi făcută, am văzut, noaptea ca hoții, în 10 minute. De aceea, poate că miniștrii și parlamentarii n-ar trebui să beneficieze de aceeași protecție în fața unei anchete penale.
A mers prea departe Curtea Constituțională cu extinderea imunității parlamentarilor și la miniștri sau așa trebuie să fie? Care sunt riscurile în ambele situații?
