La Europa FM, vineri, de la 13:15, Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu intră în rolurile a doi ”avocați” aflați pe poziții opuse, dar te lasă pe tine să decizi ce este mai bine. La Avocatul Diavolului tu ești judecătorul, tu ai controlul!
Azi vorbim despre un fenomen global, care a prins și România: mărturisirea publică a traumelor îndurate de victimele hărțuirii și agresiunilor sexuale.
Se întâmplă mai ales în mediul online unde, sub hashtagul #metoo, mii și mii de femei, în general, descriu experiențele prin care au trecut, pe stradă, în mijloace de transport în comun, la facultate, la locul de muncă, la medic și în câte și mai câte situații.
Valul acesta a pornit din SUA, unde un faimos producător american de film, Harvey Weinstein, a fost acuzat că a condiționat cariera multor staruri de cinema de favoruri sexuale și, în unele cazuri, că a violat unele dintre aceste staruri – printre ele, Gwyneth Paltrow, Angelina Jolie, Rosanna Arquette, Kate Beckinsale și multe altele.
Weinstein este un nume mare în cinematografia mondială – casa lui de filme, Miramax, a produs, printre altele, “Pulp Fiction”, “Pacientul Englez”, “Shakespeare in Love”, “Discursul regelui” – dar acuzațiile i-au distrus cariera, chiar dacă ele au venit la ani de zile după ce s-ar fi produs faptele.
Revenind la situația de la noi: scandalul din America a determinat în România sute de mărturii pe Facebook din partea unor femei care spun că au fost hărțuite sau agresate sexual. Globalizarea lucrează în feluri cu totul neașteptate, nu?
Din majoritatea acestor relatări lipsește, totuși, identificarea autorului. Victimele spun ce li s-a întâmplat, își dau identitatea reală, dar nu dau nume decât foarte rar, ceea ce ridică, inevitabil, o întrebare: ce valoare au aceste mărturii dacă nu sunt identificați atacatorii și dacă nu există plângeri?
O altă întrebare este dacă, în România, hărțurea și agresarea sexuală sunt, cu adevărat, un fenomen de masă, așa cum sugerează numărul mare de mărturii apărute în ultima vreme sau e vorba, de fapt, e doar o modă să te plângi pe Facebook de ceva ce e foarte greu de demonstrat.
Când se termină flirtul și când începe agresiunea? De ce tac victimele ani de zile, înainte să acuze? Mai poate fi vorba de hărțuire sexuală când o femeie sau un bărbat oferă favoruri sexuale tocmai pentru a avansa în carieră? Există comportament provocator din partea victimei sau doar agresorii sunt de vină?
Să nu uităm că totul începe de la educație. Dragi părinți, cum vă educați copiii ca să iasă nevătămați dintr-o situație în care ar putea deveni victime ale hărțuirii sexuale, dar și cum să nu devină agresori sexuali mai târziu?
