La Europa FM, vineri, de la 13:15, Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu intră în rolurile a doi ”avocați” aflați pe poziții opuse, dar te lasă pe tine să decizi ce este mai bine. La Avocatul Diavolului tu ești judecătorul, tu ai controlul!
Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu vă invită să vă exprimaţi opinia şi să o faceţi auzită în întreaga ţară sunând la numărul de telefon 0372.069.599.
Fenomenul de emigrare a lucrătorilor tineri, calificați, cu școli de specialitate sau absolvenți de studii unversitare este cel mai vizibil în domeniul sanitar.
De aici pleacă anual aproape tot atâția medici câți absolvenți de Medicină intră – și nu întâmplător am făcut distincția asta, pentru că înțelegem cu toții, sper, că un absolvent de Medicină nu este încă un medic în toată puterea cuvântului.
Dar și alte sectoare sunt afectate – inginerii români de toate specialitățile sunt foarte căutați, ca și IT-iștii, sau matematicienii, ca și orice muncitor cu o calificare certă, de altfel. Practic, orice tânăr român care s-a preocupat de propria-i educație are acum opțiunea să emigreze, și enorm de mulți o și fac.
Un studiu făcut la Universitatea Babeş Bolyai pe durata a 3 ani a concluzionat că 85% dintre studenții la Medicină sunt hotărâți să plece după absolvire iar 40% dintre ei își caută activ oportunități de emigrare încă din timpul studiilor.
Fenomenul e atât de intens încât avertismentele au început să vină chiar de la țările de destinație. Nu demult, ambasadorul francez la București, François Saint-Paul, a declarat, textual: “Sângeraţi. Pierdeţi oameni”.
Apoi, excelența sa a adăugat: “Dacă investeşti în pregătirea medicilor vreme de șapte ani şi apoi le oferi ca salariu doar 400 de euro, atunci acesta este rezultatul”, a arătat, ambasadorul Franţei la Bucureşti.
La Babeş Bolyai, pregătirea unui student la medicină costă aproximativ 2.500 de euro anual. 6 ani de studii înseamnă 15 mii de euro cheltuiți de societatea românească pentru specializarea unui tânăr care aproape sigur va pleca din România la prima ocazie.
În urmă cu 2 ani, fostul rector al Facultății de Medicină din București, actualmente senatorul Florian Popa a estimat la 600 de milioane de euro exportul de medici și cadre medicale oferit de România Occidentului.
Ar trebui să adăugăm la aceste sume și cele cheltuite pentru școlarizarea copiilor, timp de 12 ani la rând, în învățământul preuniversitar. Recent, consilierul local de la Sectorul 1 din Capitală, Clotilde Armand, a luat la puricat bugetul pe 2017 al sectorului și a constatat că pentru școlarizarea unui singur elev se cheltuiesc, anual, 11.000 de lei.
Valoarea include toate cheltuielile, inclusiv salarizarea întregului personal din domeniu. Pentru 12 ani, suma devine 132.000 de lei, adică 30.000 de euro per elev.
Poate că unora dintre dv vi se par meschine aceste calcule, dar cred că el sunt legitime. Faptul că nu vorbim despre asta de obicei nu înseamnă că banii aceștia nu sunt adunați prin taxe și impozite de la societate și investiți apoi, prin grija statului, în sistemul de învățământ.
Remarcați că am rostit cuvântul “investiție”. Asta este, de fapt, bugetul Educației, o investiție în viitorul societății, cu pariul că, dacă educi generațiile tinere, ele vor returna plus valoare în anii de muncă activă și vor contribui, prin salariile lor mai mari impozitate și taxate corespunzător, la creșterea calității vieții românilor.
Or, dacă investiția alege să returneze plus valoare altei societăți, din altă țară, poate că e cazul să reacționăm. Cum însă? Aceasta e întrebarea. Să nu mai fie învățământul gratuit? Să creștem salariile absolvenților de facultăți peste orice corelație cu restul salariilor? Să cerem banii înapoi absolvenților care emigrează?
