Parlamentul a modificat prevederea care stabilea obligativitatea orelor de educație sexuală din România, deși aceste ore speciale abia fuseseră introduse în programă, printr-o lege promulgată în luna aprilie. Parlamentarii au revenit și au modificat prevederea abia intrată în vigoare, impunând condiții suplimentare pentru participarea elevilor la aceste ore.
În varianta inițială, era vorba despre “derularea sistematică în unitățile școlare, cel puțin o dată pe semestru, de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.”
Parlamentarii au schimbat numele orelor, din “educație sexuală” în “educație sanitară” și au stabilit că elevii pot participa la aceste ore doar “cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali ai copilului”.
Schimbările au fost interpretate de susținătorii acestui gen de educație școlară drept anularea aproape completă a eficacității legii: practic, exact acolo unde e nevoie mai mare de astfel de programe, adică în mediile defavorizate, exact acolo elevii nu vor mai avea acces la orele respective.
De cealaltă parte, cei care se împotrivesc orelor de educație sexuală spun că școala nu are dreptul să facă astfel de programe fără acordul și chiar supravegherea părinților.
Întrebarea de la care pornim este următoarea: credeți că părinții trebuie, într-adevăr, să-și dea acordul scris pentru a lăsa copiii să participe la orele de educație sexuală sau credeți că aceste ore ar trebui să fie obligatorii, indiferent de opinia părinților?
