România este în plin val pandemic, cu mii de cazuri noi pe zi, iar partea cea mai îngrijorătoare este numărul din ce în ce mai mare al pacienților aflați în stare gravă în secțiile de Terapie Intensivă din spitale. Din păcate, rata de supraviețuire pentru bolnavii care ajung la ATI este redusă, așa că orice creștere a numărului celor internați aici duce, inevitabil, și la o creștere a numărului de decese provocate de covid.
Până azi au fost confirmate peste 39 de milioane de cazuri de covid la nivel mondial și 1,1 milioane de morți provocate de noul coronavirus. Nu există încă un tratament eficient, nu există încă un vaccin verificat și, în aceste condiții, depinde în continuare doar de comportamentul fiecăruia dintre noi, al societăților, în ansamblu, să limităm sau chiar să oprim răspândirea virusului.
În Europa, acest efort de responsabilitate pare să fi eșuat în ultimele luni. Continentul se confruntă cu o intensificare dramatică a cazurilor de covid, cu creșterea numărului de îmbolnăviri și de morți. De atunci, autoritățile au tot făcut apeluri la responsabilitate, dar oamenii au obosit să trăiască izolați și au început să ignore din ce în ce mai des aceste apeluri.
Ce-i de făcut în România pentru încetinirea și oprirea contagiunii?
Care ar fi cea mai bună abordare? Mâna forte din partea autorităților, aplicarea strictă a restricțiilor, sancționarea dură a celor care încalcă regulile sau comunicare mai bună, mai coerentă, implicarea mai activă a comunității, a liderilor de opinie, responsabilizarea societății pentru respectarea regulilor?
