Astăzi vom judeca dacă echipa de conducere a celulei de criză sanitară mai poate duce această sarcină mai departe.
Vorbim, în speță, de domnii Nelu Tătaru, ministrul sănătății, și Raed Arafat, conducătorul Departamentului pentru Situații de Urgență.
România a ajuns la un nivel de zece mii de cazuri pe zi, o creștere accelerată în ultimele două săptămâni. Numărul de decese este cel mai mare din ultimele luni, ajungându-se și la două sute pe zi.
Iar la ATI sunt astăzi peste o mie de persoane. Epidemia avansează, iar proiecțiile specialiștilor spun că se poate mult mai rău. Cu toate acestea președintele Iohannis spune că situația este sub control și că măsurile funcționează.
Numeroase situații pun la îndoială însă eficiența măsurilor autorităților și capacitatea lor de a pune la punct un sistem. Cele mai puternice dovezi le vedem când vine vorba de numărul de paturi de la ATI.
Deși ni se spune că acestea nu sunt ocupate în totalitate, am văzut câteva situații în care bolnavii nu au mai avut acces la oxigen și aparatură de menținere a vieții.
De asemenea, am văzut greșeli de comunicare sau de organizare, și lipsa unui sistem funcțional care să răspundă bolii.
În egală măsură, experiența celor doi este acum cu atât mai importantă cu cât au reușit să înțeleagă mecanismele de funcționare ale crizei și le pot d aun răspuns. De asemenea, au rezolvat zeci de situații la care autoritățile locale nu au găsit un răspuns.
De aceea azi, la Avocatul Diavolului, vă întrebăm dacă România are nevoie de o altă conducere a crizei sanitare.
Trebuie schimbați domnii Tătaru și Arafat ca această criză să primească rezolvări noi sau tocmai acum este momentul să-i păstrăm pentru că deciziile lor încep să funcționeze?
