În noaptea de 30 octombrie 2015, în timpul unui concert al trupei Goodbye to Gravity, focurile de artificii din interiorul clubului Colectiv au aprins materialele izolatoare de pe pereți.
În incendiul care a urmat au murit 26 de tineri, dar lor li s-au adăugat alte victime în săptămânile care au urmat – cu totul, 64 de oameni au murit fie în incendiul propriu zis, fie ulterior din cauza rănilor grave suferite sau din cauza infecțiilor intraspitalicești. Un al 65-lea s-a sinucis, aproape doi ani mai târziu, din cauza depresiei – iubita lui pierise în incendiu.
După 5 ani de la tragedia din Colectiv, niciunul dintre dosarele penale deschise în legătură cu moartea celor 65 de tineri nu a ajuns la final.
Continuă, de asemenea, numirile politice în Sănătate, până la nivel de șefi de spital sau de clinică. Iar alegătorii l-au pus primar pe Piedone acum o lună, că doar n-a fost numit de la centru. Sunt tot atâtea exemple că nu s-a schimbat mare lucru după Colectiv.
Pe de altă parte, avem o înnoire a clasei politice din România. Există un partid nou în Parlament care răspunde mai bine noilor generații, dar și-n premieră primari de la alte partide decât cele vechi.
Schimbările din spitale sunt puține, dar totuși medicii sunt plătiți mai bine și nu mai pleacă așa ușor din țară.
În fine, societatea noastră civilă a început să funcționeze cu adevărat. Dincolo de proteste pentru dreptate, am construit un spital. Și toate acestea sunt semne ale unei schimbări.
De fapt, asistăm la o luptă între trecut și viitor.
Cine simțiți că învinge, la 5 ani după Colectiv? Progresul, schimbarea sau contra-reforma, sistemul osificat, reacțiunea?
