Bacteriile sunt unele dintre cele mai mici organisme și sunt răspândite peste tot în mediul înconjurător.
Genul Borrelia cuprinde 36 de specii de bacterii, dintre care doar 3 sunt implicate în producerea unei boli numită borrelioză sau boala Lyme.
Această bacterie nu se întâlneşte în stare liberă în natură, existenţa ei nefiind posibilă decât în organismele gazdă, animale, păsări și accidental infectează și omul.
Căpuşele sunt paraziţi care trăiesc în iarba înaltă, tufișurile sau arbuștii din păduri, parcuri sau pajiști. Trebuie să inspectăm cu atenție zonele de piele expuse după ce am desfășurat activități în astfel de locuri. Un anumit tip de căpuşă se poate contamina cu Borrelia atunci când muşcă un animal deja infectat. Doar așa căpuşa poate transmite bacteria mamiferelor sănătoase, inclusiv omului.
Trebuie ştiut că nu toate căpuşele sunt purtătoare de Borrelia şi nici chiar cele infectate nu transmit întotdeauna boala.
Odată cu muşcătura de căpuşă bacteria pătrunde în organismul uman la nivelul pielii. Preferă zonele corpului în care pielea este mai subţire, precum zona inghinală, axilele şi scalpul. Reacţiile imune, de apărare ale corpului, pot îndepărta infecţia, fără a provoca niciun simptom.
Însă, dacă bacteria rezistă, poate produce semne locale. De asemenea, se poate răspândi în tot organismul prin sânge sau prin limfă, afectând diverse organe, în special inima, creierul și măduva spinării, articulaţiile şi ochii.
Infecția parcurge 3 stadii. În prima etapă, la locul mușcăturii, după o perioadă de câteva zile până la aproximativ 6 săptămâni, apare o erupție sub forma unei zone roșii. Poate dispărea, ca apoi să apară în altă loc. Jumătate dintre cei infectați pot prezenta și simptome asemănătoare unei gripe, precum febră, dureri musculare și oboseală.
În stadiul al doilea, dezvoltat la săptămâni sau luni după infecție, bacteria se răspândește în întreg corpul. Sunt afectate tot mai multe organe sau sisteme, apărând simptomele cardiace, neurologice sau articulare.
Ultimul stadiu apare după o durată de luni sau chiar ani la pacienții netratați, când se dezvoltă semnele unor complicaţii grave, în special ale sistemului nervos sau ale articulațiilor.
