O statuie care nu a mai fost văzută de public de 92 de ani, considerată primul monument civil de for public al Aradului, este expusă din nou. Pentru cei care o văd acum pentru prima dată, statuia are un mesaj la fel de actual… drama mamelor care își plâng copiii morți în lupte.
Cu această ocazie a fost extinsă și Pinacoteca muzeului și a fost lansat primul audio ghid care dezvăluie poveștile principalelor tablouri expuse.
Statuia Aradul Întristat, care comemorează luptele sângeroase de stradă dintre gărzile naționale maghiare – honvezi, cum erau cunoscute acestea, și trupele imperiale, s-au desfășurat în data de 8 februarie 1849, în actuala zonă Piața Avram Iancu, Casa cu Lacăt și Sinagoga Neologă, din centrul Aradului.
“Un moment foarte trist pentru arădeni, pentru că până atunci nu au avut nicio problemă și nu au fost încăerări, nu au fost neînțelegeri între între naționalități. (…) Aradul era în perioada respectivă încă un oraș destul de mic, avea o populație în jur de 18.000 de suflete: români, maghiari, sârbi, evrei și germani”, spune istoricul local, Peter Puskel.
Sute de oameni au fost uciși atunci în centrul Aradului.
“În revoluția din 1848-49, ziua cea mai neagră a orașului Arad a fost 8 februarie 1849, când a fost atacat orașul, deci populația civilă, atât de trupe regulare austriece, cât și de niște trupe iregulare. (…) Cadavre, jafuri, câte vrei, așa este în istoria Domus a Minoriților descris că sunt mormane de cadavre, în centrul vechi, care era în jurul Sinagocii Neologe”, spune vicepreședintele asociației Kölcsey, Fekete Carol.
Statuia, care redă o femeie îngenuchiată, a fost realizată de către sculptorul Aradi Zsigmond, nepotul celui mai important rabin din istoriam Aradului, reformatorul Aaron Chorin, în atelierul său din Milano, și a ajuns cu trenul în Arad în data 2 octombrie 1869.
Statuia a fost dezvelită in 8 februarie 1873 și a fost amplasată in mai multe locuri din oraș. În anul 1932 a fost demontată și depozitată în magazia din pivnița muzeului, iar acum a fost văzută pentru prima dată de actualele generații.
“Fantastic, omul se uită numai și nu știe ce să zică”, a spus o femeie in timp ce o altă femeie spune că “Acuma văd pentru prima oară pe viu. Este extraordinară, totuși efectiv gingășia acestei femei, o femeie foarte modestă, foarte simplă, plină de durere, ca și acuma in Ucraina, că mamele plâng după copii morți undeva, nu? și peste tot în lume”.
Statuia a fost restaurată de profesorul sculptor Rudolf Kocsis.
“Statuia a fost destul de distrusă, i-a a fost repoziționat nasul, că a fost complet distrus, degetele de la picioare și cutele. Concepția restaurării este să lăsăm anumite componente ca simboluri ale trecutului ca urme ale istoriei (…) mâna va rămâne ruptă, coroana nu va fi restaurată și zona aceasta cu lauri. (…) Este vorba de o sculptură neobarocă făcută din marmură de Carrara”, spune profesorul sculptor Rudolf Kocsis.
Statuia poate fi văzută în expoziția „Tezaur 1848-1849”, care s-a redeschis în clădirea centrală a muzeului din Parcul Copiilor din centrul Aradului.
Foto: Ciprian Boițiu
