Am constatat că în mediile rurale din România, dar nu numai, s-au aprins deja spiritele pe seama faptului că ne cumpără străinii țara și că ar trebui să interzicem vânzarea terenurilor către străini.
În momentul de față, în România există numeroase terenuri și exploatații agricole deținute de cetățeni străini prin intermediul unor societăți comerciale românești. Practic, un străin care vrea să facă agricultură în România nu poate pe persoană fizică, așa cum face majoritatea fermierilor români, el e nevoit să își facă firmă, să plătească TVA, alte impozite, specifice unei firme, cum ar fi cele pe salarii.
Și cu toate astea, exploatațiile agricole deținute de străini sunt semnificativ mai eficiente decât cele ale românilor noștri. Nu, nu este un paradox, decât aparent, firma îți permite să te dezvolți, căci TVA-ul este deductibil, impozitul pe profit scade și el dacă faci investiții în tractoare.
Un agricultor care are firmă, indiferent de nația lui, este forțat să intre într-o logică de dezvoltare iar nu să rămână într-una de subzistență. De cele mai multe ori, el dă de lucru și altor agricultori, care poate au loturi de pământ prea mici pentru a putea trăi bine din ele.
Dacă sunt angajați la o societate agricolă deținută de un străin asta îi face pe români sclavi pe pământul patriei lor?
Sau cei de la Dacia, Ford, Petrom sunt sclavi la străini pe terenul patriei noastre?
Bineînțeles că ar fi senzațional ca în România să avem mai mulți fermieri români, exploatații de 100 de hectare sau mai mari, deținute de ai noștri, dar, de ce credeți că până acum acest lucru nu s-a întâmplat? Doar pentru că n-am interzis de tot străinilor să dețină terenuri agricole în România?
Ar trebui sau nu ar trebui ca România să interzică vânzarea terenurilor către străini și de ce?
