Neagu Djuvara a împlinit azi 100 de ani, o foarte bună ocazie pentru a răsfoi cărţile sale şi a consulta interviurile acordate în decursul timpului şi de a desprinde din ele aproape 100 de citate din scrierile şi declaraţiile lui Neagu Djuvara care să inspire în fiecare zi.
Din interviurile acordate de Neagu Djuvara
(…) Cercetez Evanghelia din unghiul cercetătorului istoric. Asta mă îngrozeşte. De aceea mă leg mereu de o frază a lui Iisus: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Părinte, Domn al cerului şi al pământului, Care ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi cei învăţaţi şi le-ai arătat copiilor“. Aşadar, vrea să zică că nu e cazul să încerci să înţelegi prin raţiune. Crede cum crede copilul, fiindcă ce este de la Dumnezeu este atât de ininteligibil, încât e mai bine să-L crezi. Acesta este un lucru care mă călăuzeşte cotidian, că altfel nu aş putea să fac rugăciunile mele zilnice. Mă rog şi cred că mă ajută ca să îmi dreg păcatele mele. Eu cred că există Dumnezeu. Am nevoie de El! (Interviu pentru ziarul Lumina publicat pe 25 Septembrie 2009)
La noi în ţară ne temem de ruşi ca şi cum am fi acum 200 de ani, ştii? Dar lumea nu ştie, fiindcă nu citeşte cărţi de specialitate. Rusia este ţara nu numai din Europa, dar din toată lumea occidentală care are cele mai puţine naşteri. Are cea mai proastă demografie nu doar din Europa, ci din lume. Ceea ce înseamnă că, peste 100 de ani, aşa am citit într-o carte, în imensitatea teritoriului rus, ruşii nu vor mai reprezenta decât o zecime. Ei s-au dus ca pericol pentru noi, în orice caz. Pe de altă parte, lucrul de care se temeau cel mai mult sovieticii şi ruşii în general erau Statele Unite ale Americii, care, în cele din urmă, au fost cu adevărat stăpâne pe lume. Adică ceea ce vor să facă americanii se face, iar ceea ce vor să nu se facă, nu se face. (Interviu acordat de Neagu Djuvara postului TV DIGI 24 şi difuzat pe 14 martie 2014)
După 45 de ani de comunism continuaţi cu alţi 15 ani după 1989, se poate întâmpla orice. Suntem guvernaţi de eşalonul doi al partidului comunist. Prin urmare, strategia de imbecilizare a populaţiei este aproape continuă. Pe niciunde nu prea poţi să ai încredere în masele populare, dar, vorba lui Churchill: “sistemul parlamentar este cel mai putin rau din cate exista”. Dar la noi, deocamdată, nu funcţionează bine. (Interviu cu Neagu Djuvara publicat pe hotnews.ro pe 17 decembrie 2008)
După 45 de ani pe care i-am petrecut în străinătate, m-am întors în ţară septuagenar şi încă unul plin de viaţă. Nu m-am băgat intens în politică, fiindcă am simţit că nu pot face nimic. Cu vremea, când aş fi putut face ceva, eram prea bătrân. (Interviu pentru ziarul Lumina publicat pe 25 Septembrie 2009)
Am stat 45 de ani plecat. Este o viață de om. Când plecasem eu din țară, românul pe care-l cunoșteam, de pildă țăranul de la moșia din județul Brăila, era îmbrăcat în alb, cu garnitură la marginea mânecii cămășii. Era curat, era respectuos față de cineva mai învățat decât el, nu că era boier, dar că era mai învățat.
M-am întors și am găsit un țăran mai întâi îmbrăcat ca Mao Zedong, în haine gri. Chiar fața lui m-a speriat, de bețiv. Românul de pe vremea copilăriei mele era un om care mai trântea o țuică exagerată duminica, dar restul săptămânii era treaz. M-am întors după 40 de ani și am văzut că erau bețivi toată ziua, de dimineața până seara. Prin urmare, asta strică o nație. Asta transformă o populație rurală în niște brute. Am devenit foarte pesimist. (Interviu acordat de Neagu Djuvara pentru agenţia de ştiri AGERPRES şi publicat pe 12 martie 2016)
Dacă aş fi avut cu 20 de ani mai puţin, aş fi candidat la preşedinţia ţării şi primul meu obiectiv ar fi fost recuperarea Basarabiei. Aceasta ar trebui să fie principala ţintă a României, apoi să reuşim să ne impunem în UE. (Interviu acordat de Neagu Djuvara ziarului România Liberă în 2010)
Tineretul care se revoltă astăzi nu are absolut niciun ideal. Nu se revoltă pentru un ideal, se revoltă ca să dărâme. Asta înseamnă ca s-a stricat ceva. Tineretul, care în general trebuie considerat ca purtător de idealuri viitoare, chiar greşite cum a fost comunismul, astăzi nu mai are niciun ideal. (Interviu cu Neagu Djuvara publicat pe hotnews.ro pe 17 decembrie 2008)
Noi avem 10% populaţie ţigănească, suntem invadaţi de turci şi chinezi, iar peste 100 de ani România nu va mai fi românească. (…) În România, ca şi în toată Europa, familiile fac doar un copil. O populaţie rămâne stabilă doar dacă fiecare familie face minimum doi copii şi-un sfert. (Interviu acordat de Neagu Djuvara ziarului România Liberă în 2010)
S-a schimbat ierarhia de valori şi am căpătat o sumedenie de obiceiuri proaste… Sunt anumite moravuri ţigăneşti pe care noi le-am fi putut evita. Amestecându-ne cu ei, era de aşteptat ca părţile româneşti să domine, dar văd că s-a întâmplat invers.
Când nu voi mai putea să scriu am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze, din ăsta de comerţ care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum te aruncă în mare. Să terminăm cu poveştile acelea cu înmormântări complicate, cu alaiuri şi cu discursuri. (Interviu cu Neagu Djuvara publicat pe hotnews.ro pe 17 decembrie 2008)
Mie nu mi-a fost niciodată poftă de ceea ce are altul. Am avut întotdeauna ambiţie, de când eram mic, de a fi primul din clasă, de asemenea mai târziu, la liceu, în Franţa, la Universitate, voiam să fiu, cum ar spune bănăţenii, fruncea. Deci există ambiţie, care, în definitiv, poate să fie foarte folositoare pentru că te împinge să lucrezi, să lucrezi ca să fii întotdeauna înaintea celorlalţi. (Interviu acordat de Neagu Djuvara postului TV DIGI 24 şi difuzat pe 14 martie 2014)
Masele au ieşit din 50 de ani de comunism cu o mentalitate incontientă că șpaga şi şmecheria sunt un mijloc indispensabil de supravieţuire.
Chestia asta cu mita exista şi pe vremea când eram sub turci. Vodă îşi cumpăra tronul cu bani grei, pe care apoi trebuia să îi extorcheze de la poporul român. Aşa că e o poveste veche cu mita, dar pe vremea comunistă cred că s-a mai adăugat ceva, statul luându-ţi totul. Li s-a luat totul şi nu au putut trăi decât prin şmecherie şi furtişag şi asta s-a încuibat aşa în capul tineretului care s-a născut pe vremea aceea şi a rămas şi acum. (Interviu publicat de romaniatv.net pe 18 august 2016)
Noi avem o tradiție în șmechereală. Știți că mă și mir cum de acest termen a apărut la noi abia în secolul XIX. Ha, ha, ha, fiindcă fapta era mult mai veche! Termenul „șmecher“ vine de la cuvîntul german „schmecker“, care înseamnă degustător de vin. Când au venit primii degustători de vin la noi, pe la mijlocul veacului XIX, ca să califice, să dea o notă Cotnariului sau Drăgășaniului, toți viticultorii noștri s-au minunat: „Ia uite-i pe șmecherii ăștia!“. De acolo a ieșit cuvîntul șmecher. Uite, noi, dacă intrăm într-o comunitate europeană, cu un Parlament european cu puteri mai mari decât acum și cu un Guvern european cu puteri mai mari decât acum, eu vă garantez că până în cincizeci de ani ajunge un român prim-ministru al Europei. Avem o inteligență politică remarcabilă. (Interviu acordat de Neagu Djuvara revistei de satiră KAMIKAZE şi publicat pe 21 aprilie 2014)
(…)Am lipsit 45 de ani din ţară, până m-am întors după căderea lui Ceauşescu. Am venit imediat, în prima lună, dar am fost absolut stupefiat de schimbarea pe care o suferise România, adică românul. Ştiam că noi aveam o străveche putere de a pleca capul şi aluneca peste noi, ca peste muşama, dar nu era cazul. Muşamaua aia fusese penetrată până în adâncuri. Am găsit oamenii foarte schimbaţi. (Interviu acordat de Neagu Djuvara pentru Gândul şi publicat pe 7 septembrie 2014)
Erudiţia e un bagaj, dar dacă nu ştii să le interpretezi, să le pui împreună, să faci din ele o piramidă, degeaba ai această erudiţie, eşti un bou. Eşti un bou foarte învăţat. (Interviu acordat de Neagu Djuvara postului TV DIGI 24 şi difuzat pe 14 martie 2014)
Nu e bine ca un bărbat să fie prea dornic să-i facă plăcere femeii, pentru că ea devine tiranică în mod instinctiv şi, uneori, ajunge chiar să-l dispreţuiască pe partener. Aşa că trebuie să pastrezi, ca bărbat, o oarecare măsură.(Interviu acordat de Neagu Djuvara pentru Formula AS şi publicat în numărul 940 din 2010)
Europeanca, şi mai cu seamă românca, sunt incomparabile faţă de femeile din alte ţări. Mi-amintesc de cărţile scrise de un englez din veacul al XIX-lea, anii 1870-1880, care vizitând România, nu doar Bucureştiul, dar şi Transilvania, vorbea aşa de laudativ despre frumuseţea femeilor române, încât îţi pui întrebarea: prin ce minune s-a păstrat, înseamnă că nu este ceva artificial, ci în moştenirea etnică. Probabil că femeile dace trebuie să fi fost foarte frumoase. (Interviu acordat de Neagu Djuvara pentru agenţia de ştiri NEWS.RO şi publicat pe 9 martie 2016)
Noi trăim azi un fel de accident în istoria relaţiilor, cauzat de împrejurările politice, economice şi de această explozie tehnologică, dar omul va continua să fie aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Eu zic că o să redescoperim romantismul şi dulceaţa sentimentelor neexprimate brutal. (Interviu acordat de Neagu Djuvara pentru Formula AS şi publicat în numărul 940 din 2010)
Eu am o idee în capul meu că chinezii nu se mai ocupă decît de afaceri, să se îmbogățească, nu mai au nici o pretenție de atotputernicie. Eu am idei deduse din precedente istorice. Nu există, în cei 6.000 de ani de istorie pe care o putem cunoaște, ca o putere care a fost imperială, după 2.000 de ani să reînceapă. Nu. Odată ce a căzut ca imperiu, e scopită politicește pentru totdeauna. (Interviu acordat de Neagu Djuvara revistei de satiră KAMIKAZE şi publicat pe 21 aprilie 2014)
Câteva amănunte care mă supără zilnic. De pildă, că românul este singurul cetăţean din Europa care scuipă pe stradă.
Uitându-mă în istorie, descopăr că, pe măsură ce eşti mai lăudat când trăieşti, cu atât eşti mai uitat după moarte.
Dacă tinerii care pleacă în străinătate, la doctorate în Germania, Franța, Statele Unite, stau acolo, nu se întorc, atunci țara este pierdută definitiv. (Interviu acordat de Neagu Djuvara revistei de satiră KAMIKAZE şi publicat pe 21 aprilie 2014)
Nu mai există nimic în momentul de faţă, toată Europa e ”gemischten Compositum” (”compoziţie amestecată”), acelaşi lucru, fiindcă nu mai există în lume decât o singură putere, Statele Unite ale Americii. Ne întoarcem la situaţia Imperiului Roman. Statele Unite ale Americii sunt Roma antică de azi, domină lumea întreagă. Din Europa până în Coreea nu se mai mişcă nimic fără voinţa Statelor Unite ale Americii. (Interviu acordat de Neagu Djuvara pentru agenţia de ştiri NEWS.RO şi publicat pe 9 martie 2016)
Un lucru care nu este admis de mulţi istorici: chiar fiind de limbă latină, realitatea e că am fost înglobaţi în lumea bizantină, în religia ortodoxă, că ne-am aflat sub stăpânire turcească, noi nu am participat decât superficial la marile mişcări occidentale. Un învăţat precum stolnicul Cantacuzino care pleca în Occident şi Dimitrie Cantemir care învăţa latineşte şi greceşte la Constantinopol nu pot susţine ideea că boierii de pe vremea aceea aveau mentalitatea occidentală. Ei erau oameni care creşteau într-un spirit constantinopolitan, se îmbrăcau precum turcii, era o mentalitate cu totul diferită. Începutul veacului al XIX-lea este nu numai o ieşire din politica otomană, dar şi o ieşire dintr-o viziune asupra lumii (realizată la noi mult mai grabnic decât în alte ţări prin faptul că eram creştini, eram de limbă latină şi imediat tineretul a învăţat franţuzeşte şi italieneşte, având impresia că vorbeşte o limbă soră); acest lucru cred că a determinat occidentalizarea noastră mai rapidă. Vecinii noştri, cum ar fi sârbii sau bulgarii sau grecii, au parcurs mai multe etape. (Interviu cuprins în cartea lui Nicolae Tomescu – “În căutarea indiscrețiilor”, Editura CERMI, Iași, 1999)
Mândria românilor trebuie să fie că ne-am păstrat limba și credința în ciuda atâtor popoare ocupante: Ungurii, Turcii, Rușii. Nu vedeți că la nord de Dunăre noi nu am tolerat Moschei? Suntem în fond foarte credincioși! Avem o fibră de religiozitate! Noi completăm o Europă laică. (Interviu acordat postului B1TV în cadrul emisiunii “Lumini şi umbre” în 2015)
Faptul că am avut o tinereţe şi o copilărie dificile a făcut să fiu ce sunt.
Să fii întotdeauna onest, să spui adevărul, să nu cauţi să iei bunul altuia. Acestea sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă.
Uneori dansez singur. Când aud anumite discuri mă apucă… Mi se mişcă picioarele singure. Dansul a fost o mare pasiune a vieții mele.
Eu, câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, nu m-am gândit niciodată să mă fac franţuz. Nu te poţi transforma în francez sau în neamţ când eşti născut român.
Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni.
Este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. A nu participa la vot, la viaţa politică a ţării este un soi de laşitate.
Nu pot să vă descriu cum arătau oraşele nemţeşti în vara anului ’45. Era ceva halucinant! Aproape nicio casă nu mai era în picioare. Nu vedeai decât dărâmături şi, din loc în loc, câte o uşă, iar în praful şi zgura de pe străzi, numai femei în doliu şi bărbaţi fără picioare sau mâini. Acest popor a devenit câțiva ani mai târziu una dintre marile puteri economice ale lumii. Nu au emigrat, nu au spus „Nu ne vindem ţara”, ba dimpotrivă, au vândut-o, au aşteptat capital american şi, în câțiva ani, au ajuns să-i ajute ei pe americani.
Unul dintre beneficiile celor care învață pe parcursul întregii vieți este capacitatea de a fi cât mai rar depășit de situație – acolo unde muncim sau acolo unde ne aduce istoria.
Văd cum poate absorbi Europa noua populaţie, cea a miilor de refugiaţi care se îndreaptă spre inima continentului. Cei care vin aici nu sunt indo-europeni, ci o etnie foarte deosebită, fapt care ne amintește de sfârşitul Imperiului Roman, când acesta a fost invadat de populaţii din Africa și Asia. Istoria se repetă într-un fel sau altul. Trăim un lucru comparabil cu ceea ce s-a petrecut acum 2.000 de ani, o invadare a Europei, care de bine, de rău, se cam unificase.
Nu există o formulă pentru a rezolva această criză a refugiaților, dar sunt convins că se va găsi o soluție. Întotdeauna istoria găseşte soluţii, chiar dacă acestea sunt uneori dramatice.
Citindu-l pe Neagu Djuvara
O naţiune în ascensiune poate profita de mediocrităţi; o naţiune în declin nu mai ştie să-şi folosească geniile. (Neagu Djuvara – “Civilizaţii şi tipare istorice – Un studiu comparat al civilizaţiilor”)
Speram că salvarea noastră va veni în 4-5 ani. Şi a venit după patruzeci şi cinci de ani! Aşa este istoria. Lucrează în lungă durată, iar destinele individuale sunt strivite fără milă. (“O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” de Neagu Djuvara)
Nu cedezi un petic de pământ fără să tragi un foc de armă. (“O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” de Neagu Djuvara)
Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se vestejeste pentru a nu mai renaşte, o mireasmă incomparabilă se risipeşte pentru totdeauna. Există comori de înţelepciune şi poezie în cele mai mici idiomuri, ca şi în concepţia despre lume a celui mai mic trib destinat dispariţiei. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna şi pentru toţi. În viaţa popoarelor, ca şi în toată Creaţiunea, ceea ce izbeşte cel mai mult şi scandalizează într-adevăr spiritul este risipa Naturii. Cei care astăzi sunt privilegiaţi şi aparţin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenităţii lor. (Neagu Djuvara – “Civilizaţii şi tipare istorice – Un studiu comparat al civilizaţiilor”)
Neagu Djuvara
Neagu M. Djuvara (18 august 1916, Bucureşti) este descendentul unei familii de origine aromână, care a dat mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari.
Este licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). A luat parte la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941) şi a fost rănit în apropiere de Odessa.
Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, Neagu Djuvara este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele.
Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, Neagu Djuvara hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I”).
În 1961, Neagu Djuvara pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona.
În mai 1972, Neagu Djuvara obţine doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.).
Din 1984, Neagu Djuvara devine secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară.
Începând cu anul 1991 a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi.
Neagu Djuvara a fost decorat recent cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de cavaler „cu prilejul aniversării unui secol de viaţă, în semn de înaltă apreciere pentru dăruirea cu care şi-a servit patria, prin angajamentul personal în procesele politice, diplomatice şi culturale ce au promovat valorile, istoria şi imaginea ţării noastre în lume, precum şi pentru înalta ţinută morală de care a dat dovadă de-a lungul timpului„.
A fost decorat, în martie 2010, de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer, distincţie culturală a statului francez.
În octombrie 2012 Neagu Djuvara a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.
Într-un interviu acordat recent, Neagu Djuvara spunea că, la cei o sută de ani împliniţi joi, lucrul care îi lipsește cel mai mult este dansul.
