Părinții nu știu cine sunt și cum sunt cu adevărat educatorii copiilor lor, educatorii nu știu cum e viața de acasă a copilului și ce fel de om este cel care îl crește.
În fiecare clasă există o mână de părinți apropiați învățătoarei și o masă care nu schimbă cu cadrul didactic, timp de 4 ani, decât informații tehnice și amabilități.
Se poate mai mult? Pot părinții și educatorii să construiască o relație onestă în interesul copilului aflat la mijloc? Cum pot copiii să se integreze mai ușor în clasă și cum ar putea să fie susținuți de părinții lor să se exprime și să se manifeste?
Școala începe ca un loc magic în care toată lumea intră în prima zi cu zâmbetul pe buze și cu flori în mâini și, în scurt timp, se transformă în Golgota profesorilor și în zidul plângerii pentru părinți.
Copiii rămân, de multe ori, să urce cum pot muntele lui Sisif între adulții din viața lor care, uneori, aleg calea cea mai grea.
