Centre de recuperare fizică din România, dar și centre unde ar trebui tratată dependența consumatorilor de droguri zac nefolosite ori sunt utilizate cu o serie de dotări lipsă. O cazuă principală care întârzie demararea unor proiecte de reabilitare în cazul unora este birocrația, spun managerii firmelor de construcții. O anchetă „România, te iubesc!”, intitulată „Recuperare fără scăpare” a arătat mai multe locuri din România unde oamenii ar fi trebuit, pe de o parte, să se recupereze în urma unor accidente și, pe de altă parte, să se trataeze de dependența de droguri. Invitat în emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – jurnalistul Alex Dima a afirmat că instituții precum Casa de Pensii și Ministerul Muncii nu au fost interesate să facă demersuri privind dotarea singurului institut de recuprare din București unde oamenii care au suferti accidente de muncă s-ar putea recupera prin înot. „Dacă vor să acceseze fonduri europene, în teorie, și în practică, ar trebui ASSMB-ul să facă treaba asta, dar nu are niciun interes, pentru că acea clădire nu este folosită de ei”, a spus Alex Dima cu privire la institutul de recuperare.
Alex Dima: Sanatoriul de la Mangalia e închis, în teorie, pentru reabilitare, reconstrucție, reamenajare și dotare
Cătălin Striblea: Primul lucru care m-a surprins pe mine: sanatoriul de la Mangalia. Pentru că eu am fost internat acolo, dar asta a fost acum 10 ani. Și am văzut la tine aseară că e închis. Nu mă așteptam să fie închis. Acolo era un loc foarte viu în urmă cu 10 ani.
Alex Dima: „Acum este un loc foarte mort”.
Cătălin Striblea: Așa mi s-a părut, da.
Alex Dima: „E închis, în teorie, pentru reabilitare, reconstrucție, reamenajare, dotare și așa mai departe. E un contract semnat cu Compania Națională de Investiții, care ar trebui să ducă acolo 17 milioane de euro. Contractul e semnat între Sanatoriul companie și o firmă privată, care este abonată la lucrări cu spitale aici, în București, implicată în dosare penale pentru dare de mită în ASSMB. Am încercat acum ceva vreme, când am făcut materialul cu ASSMB-ul să bat la poarta acestei… am bătut, dar n-a ieșit nimeni, am sunat, nu a ieșit nimeni. În fine, știm cine sunt patronii. Și…anul viitor ar trebui să fie gata”.
Alex Dima: Managerul de acolo îmi tot spune că așa e în România: hârtiile. Știm cum funcționează
Cătălin Striblea: Păi nici nu se făcea nimic acolo.
Alex Dima: „Încă nu s-au apucat de treabă. Încă sunt împotmoliți în hârtii și vor mai fi. Într-un răspuns oficial, compania îmi spune că se vor apuca undeva în vară, 2024, în condițiile în care contractul este semnat în decembrie 2022. Managerul de acolo îmi tot spune că așa e în România: hârtiile. Știm cum funcționează. Așa suntem.
Materialul de aseară, pe de o parte, s-a referit la aceste locuri, unde faci recuperare fizică, și o a doua parte a fost despre reabilitarea consumatorilor de droguri, unde iarăși, e o poveste și am pornit în acest material de la câteva clădiri care zac nefolosite, atât pe recuperare fizică, dar și pe recuperarea adicțiilor, iarăși, niște clădiri abandonate și în care statul a aruncat bani. Când zicem de stat zicem de niște oameni care stau pe niște fotolii de astea foarte comode”.
Alex Dima: „Este o instituție pentru recuperarea celor care au suferit un accident de muncă. Dezolant și trist este că este singura instituție de stat care se ocupă de așa ceva”
Cătălin Striblea: Adică, da, trebuie să avem o imagine. Ai fost și în București la un institut de recuperare absolut stranie.
Alex Dima: „Straniu, da, ăsta e cuvântul. Dureros, ciudat. Institutul se află în subordinea Casei de Pensii, Casa de Pensii se află în subordinea Ministerului Muncii, clădirea aparține ASSMB-ului, care, la rândul său, se află în subordinea primăriei Capitalei. Așa se face că acolo nu investește nimeni în acea clădire, pentru că, dacă vor să acceseze fonduri europene, în teorie, și în practică, ar trebui ASSMB-ul să facă treaba asta, dar nu are niciun interes, pentru că acea clădire nu este folosită de ei. Casa de Pensii, normal, nu poate să facă lucrul ăsta, oricum, nici nu cred că au avut vreo intenție să facă așa ceva. Pentru că ar fi putut să se întâlnească la o masă cu șase scaune Ministerul Muncii, Casa de Pensii, managerul spitalului care a tot fugit, m-a și dat de vreo două ori afară de acolo. A trimis pe cineva să ne dea afară. Și, pe de altă parte, ASSMB-ul și primăria. Cinci scaune”.
Cătălin Striblea: Ancheta e pe Voyo, în continuare o să apară pe Youtube. Descrie-le oamenilor ce ai găsit. Acolo e o instituție care funcționează.
Alex Dima: „Este o instituție pentru recuperarea celor care au suferit un accident de muncă. Dezolant și trist este că este singura instituție de stat care se ocupă de așa ceva, dotată cu piscine, cu bazine de înot. Înotul, pentru un om care a suferit un accident sau are o dizabilitate este foarte bun, pentru că, practic, apa îți ia din greutatea corpului și poți să faci mai ușor mișcări. Acolo există un bazin mare de înot, care este închis de aproape doi ani, pentru că deasupra bazinului sunt niște panouri de birou. Plafonul e din bucăți de birou, care au mucegăit și au început să cadă”.
Alex Dima: Au o sală de activitate fizică. Singura care funcționează într-o sală în care intră sute de oameni este o bicicletă
Cătălin Striblea: Rețineți. Deasupra bazinului e pus carton.
Alex Dima: „Un plafon de birou, cu placaj de birou, care, normal, de la aburul din bazin a mucegăit și tavanul a început să cadă în bazin. Atunci au oprit activitatea. Lângă acest bazin sunt câteva bazine mai mici, iarăși, unde s-ar putea face recuperare, dar care nu au fost gândite cu rampe de acces. Și ele sunt acolo de aproape 20 de ani, acoperite cu niște placaje, întrucât Casa de Pensii și Ministerul Muncii nu au fost interesați să facă lucrul ăsta. Să doteze cu niște rampe de acces sau cu o macara, unde să îl iei pe om cu scaunul și să îl pui acolo, în apă. Asta la o primă strigare. Când a venit de la Casa de Pensii președintele Baciu și am discutat iarăși cu cei de la spital, am zis cât poate costa să facem niște scări, să-i băgăm aici. Și un medic de acolo mi-a zis: <<stați puțin, că nu e doar atât. Am băgat apă în bazinele astea și nu ține. Bazinele nu țin apa>>. Vine apa peste ei. E de-a râsu’-plânsu’.
Pe urmă, dotările din sala de sport. Au o sală de activitate fizică. Singura care funcționează într-o sală în care intră sute de oameni este o bicicletă. Mai au niște biciclete care au rămas fără curent și dau doar la pedale, așa, ca să vezi cum e să dai pe bicicletă O bandă de alergat care și aceea nu mai funcționează și o folosesc doar mecanic. Tot felul de aparate cu scripeți, care nu mai funcționeze. S-au rupt cablurile. Cât poate să coste un cablu? Și a zis: <<nu e de preț. Costă vreo 100 de euro. Noi am tot cerut. Dar ideea e că nu mai are cine să ni le dea, fiindcă aparatele astea sunt de 20 de ani și nu mai există producători>>.”
Cătălin Striblea: Eu le-am spus oamenilor așa: acesta este un domeniu al sănătății din România la care nu ne uităm ca societate până când nu ți se întâmplă ceva. Ție sau cuiva din familie. Latura asta nu există în mintea noastră, pentru că noi spuneam așa: mergi la spital, te vindecă sau nu te vindecă și te întorci acasă. Pentru mulți oameni, ei rămân cu sechele, și atunci ei trebuie să meargă în aceste centre de recuperare. Fie că vorbim de AVC-uri – care sunt 60.000 pe an în România – fie că vorbim de operații de hernie, accidente de muncă, oameni care muncesc în condiții grele și au nevoie de recuperarea asta. Nu vă spun câți șoferi de autocamioane am văzut eu care fac boli profesionale de la stat în fund. Că asta e, mergi cu orele. Și partea cealaltă, când vorbim de droguri. Unde ai populație care, pur și simplu, este lăsată de izbeliște. Aici este o diferență majoră și ai filmat-o. Adică, pentru AVC, oase, mușchi mai facem câte ceva…
Alex Dima: „Pentru droguri, mai nimic”.
Alex Dima: Țara aceasta are aproape un milion de oameni cu dizabilitate. Statul român preferă să le dea o pensie de mizerie, în loc să îi ajute să se recupereze și să revină în câmpul muncii
Cătălin Striblea: Pentru droguri nu mai nimic. Nimic.
Alex Dima: „Ajungi la poveștile astea atunci când viața te aruncă în ele, din păcate. Și atunci vezi că ai plătit la stat, ai dat niște dări și vrei să fii tratat, hai să zicem decent. Și mai e o poveste. Avem o țară de… câte milioane mai suntem aici, în care, anul trecut am făcut un material despre dizabilități, țara aceasta are aproape un milion de oameni cu dizabilitate. Statul român preferă să le dea o pensie de mizerie acestor oameni, dar să le dea bani, în loc să încerce, dintre oamenii ăștia, să se recupereze și să îi aducă în câmpul muncii, să contribuie. Și oamenii ăștia rămân undeva în spatele unei perdele, fiecare în casa lui, în apartamentul lui”.
Alex Dima: „Îmi spunea un consumator că singurul gând era să consume ceva ca să iasă cumva din starea de acolo”
Alex Dima: „Pe consumul de droguri… dacă cineva consumă droguri și dacă Doamne ajută el ajunge la concluzia că trebuie să se oprească și cere ajutor ajunge într-un spital de psihiatrie. Am discutat cu niște consumatori de droguri, care îmi spuneau că acolo ești internat într-un salon, cu mai mulți pacienți, cu mai multe afecțiuni. Nu toți sunt consumatori. Alții au tot felul de boli, care urlă, țipă, sar, se lovesc. Îmi spunea un consumator că singurul gând era să consume ceva ca să iasă cumva din starea de acolo. Am discutat cu mai mulți copii, consumatori cu adicții, care îmi spuneau că stau pe telefon, se uită la televizor, pentru că nimeni nu se ocupă de tine. Primești niște medicamente de trei-cinci ori pe zi, primești mâncare, dar cam aici este toată povestea”.
Alex Dima: La Spitalul de la Voila, Asociația Zi de Bine plătește psihologi să facă terapie cu acești copii
Alex Dima: „Există și o jumătate plină a paharului. Spitalul de la Voila – l-ați văzut sau, dacă nu, îl găsiți în material, pe net. Acolo, Asociația Zi de Bine și medicul Eugen Hriscu s-au dus la acest spital – slavă Cerului că acolo există un manager luminat care a înțeles că poate să primească ajutor – și au gândit un program. Au băgat oamenii care se ocupă de acești copilași la cursuri. Au refăcut niște saloane, ca cei puși să trăiască în niște condiții civilizate, saloane cu toaletă, cu pereți frumos vopsiți”.
Cătălin Striblea: Adică, tot o inițiativă privată.
Alex Dima: „O inițiativă privată, da. Zi de Bine plătește psihologi care să vină după-amiază să facă reabilitare cu acești copii, terapie, pentru că la stat medicii pleacă pe la ora 13:00 și spitalul nu îș permite să plătească – pentru că așa e în grilă, de fapt. grila de salarizare”.
Alex Dima: Agenția Națională Antidrog mi-a dat drept unic exemplu de centru de reabilitare pe cel din Târgu Mureș, unde au zis că plătesc și autoritățile. Viceprimarul a negat asta
Alex Dima: „I-am întrebat pe cei de la Agenția Națională Antidrog (ANA) unde se poate face reabilitare. Singurul exemplu pe care mi l-au putut da a fost o clinică privată din Târgu Mureș, unde ANA mi-a zis că acolo plătesc ONG-urile reabilitarea și autoritățile locale. M-am dus acolo, m-am văzut cu viceprimarul din Târgu Mureș și la-m întrebat: <<plătiți ceva aici?>> Și a zis: <<Doamne ferește, nu avem bani să plătim>>. Și atunci pacientul își plătește. Am discutat cu un pacient care stătuse o lună de zile în acest centru și plătise 5000 de euro.”.
Cătălin Striblea: 5000 de euro?
Alex Dima: „Era un domn la 30 și ceva de ani și familia a făcut credit ca să își poată ține acolo băiatul pe 5000 de euro.”
Vezi întreaga emisiune „România în Direct” aici:
Sursa foto: Shutterstock
