Alex Dima, despre ancheta care vizează condițiile de la Spitalul din Piatra Neamț: „Dincolo de aspect, acolo mor și suferă oameni, sute de oameni care zac pe paturi într-o suferință cumplită”

16/10/2023

„România, te iubesc!” a prezentat la „România în Direct”, la Europa FM, o anchetă care vizează condițiile în care funcționează spitalul din Piatra Neamț. Acesta este parțial dezafectat, cu pereții distruși și acoperiți de mizerie sau mucegai. Pacienții au câte două toalete la peste 40 de oameni și niciun loc în care să facă duș. „Ce este revoltător și strigător la cer este această pasare a răspunderii de la unul la altul”, a spus Alex Dima la Europa FM.

Cătălin Striblea: Există o imagine în care mulți bolnavi la un loc primesc chimioterapie…

Alex Dima: „Da, la parter. Este tratamentul de zi: 7 bărbați erau într-o cameră, umăr la umăr, așteptau să primească tratamentul. Sunt multe… Am deschis la un moment dat o ușă undeva unde se fac înregistrările, niște pereți de hârtie. Și nu înțelegeam… O doamnă doctor de acolo îmi tot spunea și eu înțelegeam că o să consulte pe cineva și dumneaei îmi spunea să ies afară. De fapt, era în plin consult când eu am intrat. Și abia după ce ne-am mișcat unul pe lângă altul am văzut că după ușă, între hârtii acolo, era un domn în pielea goală… acolo îl consultau. Avea o sângerare. Acolo îl consultau, între hârtiile alea, deci cam așa se întâmplă”.

Alex Dima: „Ce este revoltător și strigător la cer este această pasare a răspunderii de la unul la altul”

Alex Dima: „Pe secția de chirurgie este un medic care a fost în trei rânduri managerul spitalului și este președintele Colegiului Medicilor de acolo. Am ieșit din blocul operator care este legat de secția de chirurgie – bloc operator în care s-au oprit lucrările din 2013, deci au fost utilate sălile de operație, cu lămpi cu paturi, cu tot ce trebuie. Urmau să-i dea drumul – este făcut 90 și ceva la sută.

Din 2013 nu s-a mai întâmplat nimic, s-au blocat lucrările. Și l-am întrebat pe acest medic <<Dar ce se întâmplă?>>. El fiind acolo și fost manager și director medical – peste aceste saloane cu găuri în pereți – și mi-a zis că <<Nu mă întrebați pe mine, eu nu am nicio treabă, nu înțeleg de ce ați venit la mine, eu nu am nicio treabă>>. Mi-a repetat de zece ori.

Și după ce am ajuns la Neamț – când s-a făcut o mare ședință acolo, un fake de ședință de urgență, acolo le-a spus celor din ședință că <<eu am oprit lucrările acolo când eram manager interimar>>.

E o pasare. Președintele de CJ a fost vicepreședinte al CJ-ului prin 2016-2020, după aceea a fost consilierul lui Ionel Arsene, cel care este fugit, fostul președintele al Consiliului Județean”.

Cătălin Striblea: Nu vrei să-l audă lumea o secundă? Că ai stat de vorbă cu el și am scos un fragment din înregistrare.

Ion Asaftei: „Noi trebuie să ne facem treaba, domnule. În afară de multe alte chestiuni, eu pentru țara asta și pentru România îmi dau viața. Nu am nicio treabă cu unii și cu alții”.

Alex Dima: „Așa se întâmplă și așa își iau voturi oamenii aceștia. Pentru că el, dacă merge pe acolo prin județ și spune că își dă viața pentru țară, îți dai seama că cineva îl votează”.

Alex Dima: „Dincolo de aspect, că se dărâmă, că am făcut noi un material… Acolo mor oameni, suferă oameni, sute de oameni care zac pe paturi într-o suferință cumplită”

Alex Dima: „Eu cred că este o depresie generală și medicii sunt… De altfel, și în material sunt mai mulți medici care se plâng de burnout și despre depresii și tratamente psihice. Este de la un capăt la altul. Într-o zi – și am spus fostului manager acest episod, pe care nu am reușit să-l filmez și de altfel nici nu cred că avea rost să-l filmez, n-am simțit nevoia să-l filmez. Era o doamnă – asta venea după o discuție pe care o avusesem cu managerul și cu un alt medic de acolo care pur și simplu păreau că sunt legați… că ceva se întâmplă cu ei.

Și îmi tot spuneau că nu se poate, nu se poate. Și am plecat din această discuție destul de dezamăgit și am trecut pe lângă spital și am întâlnit o doamnă care plângea în hohote. Avea pe cineva, cu siguranță, în spital foate rău.

Și atunci am simțit cum furia mă sufocă. Nu se poate… Acolo vorbim – dincolo de aspect, că se dărâmă, că am făcut noi un material. Acolo mor oameni, suferă oameni, sute de oameni care zac pe paturi într-o suferință cumplită.

Oamenii aceia de la Oncologie, care plângeau și spuneau cum sunt ei umiliți zi de zi. Bolnavi de cancer. Nu că am răcit și mi s-a înfundat nasul și m-am dus să-mi dea niște ceva că mă doare în gât. Oamenii aceia sunt bolnavi de cancer și se duc și stau la coadă ore. Ore…”.