Reportaj de Liliana Nicolae
Luna trecută, mai mulți deținuți de la Penitenciarul Rahova au făcut curățenie în parcurile din București, într-un parteneriat cu Primăria Capitalei. Deținuți au mai ieșit pe străzi și la deszăpezire. Altfel, societatea nu îi primește cu brațele deschise pe cei care ies din penitenciare, iar statul nu investește suficient în recuperarea acestora.
Recent, însă, constroversata lege a grațierii a readus în discuție o problemă deloc nouă: supraaglomerarea penitenciarelor. Soluția propusă de guvern a fost la vremea aceea: o lege prin care să fie grațiați 2.000 de deținuți. Protestele de la începutul anului au dus la retragerea celebrei OUG 13, dar și la modificarea formei inițiale a legii grațierii, care – în prima variantă – ar fi urmat să scoată din penitenciare și presupuşi clienți politici.
Recent, însă, oficiali din Ministerul Justiției au spus că grațierea nu rezolvă problema și au început să vorbească și despre măsuri alternative care ar putea să o reducă supraaglomerarea din închisoare. Construirea de noi penitenciare durează și costă.
Aglomerația din închisori are însă o cauză despre care se vorbește prea puțin. E vorba de fenomenul recidivei. În România – oficial – peste 50% dintre deținuții liberați se întorc mai devreme sau mai târziu în închisoare. Neoficial, procentul de recidivă este, însă, mult mai mare, pentru că cifrelor oficiale li se adaugă și deținuții români care ajung în închisorile din străinătate, iar aceștia nu sunt luați în evidențele din țară. E așa numita recidivă ascunsă.
De ce se întorc deținuții liberați în pușcării?
Problema angajării este doar una dintre problemele pe care le au deținuții liberați. La ea se poate adăuga lipsa documentelor sau a familiei, lipsa unei locuințe şi chiar sau lipsa prietenilor. Persoanele care ies din penitenciar – mai ales în regim condiționat – ar trebui să fie preluate, așa cum vedem prin filme, de către ofițeri de probațiune care să verifice dacă îndeplinesc condițiile liberării condiționate și care să-i ajute să se reintegreze. În România, ofițerilor de probațiune li se spune consilieri de probațiune. Și sunt foarte puțini. Și – deocamdată – nu se ocupă de persoanele liberate.
