Adrian Apetri, unul dintre cercetătorii care au participat la descoperirea vaccinului împotriva coronavirusului de la Johnson&Johnson, a discutat la Piața Victoriei, alături de Cătălin Striblea, despre procesul intens care a dus la crearea serului anti-Covid și a povestit cum a ajuns să lucreze pentru gigantul famraceutic:
„Am început în 2009 la o compnaie care se numea la momentul respectiv Crucell, numele venind de la „crucial cell”, celulă crucială, această celulă este folosită în prezent la producerea vaccinului. Johnson & Johnson ne-a achiziționat 2 ani mai târziu și de atunci pot să mă consider ca și parte a companiei, corporatist, cum s-ar spune. În momentul de față sunt, în traducere liberă, director științific al Grupului de Biofizică și Procese Analitice.”
Cercetătorul român lucrează în Olanda și este directorul științific al Departamentului de Biofizică și Procese Analitice. Acesta a explicat ce presupune munca sa în cadrul companiei:
„Noi suntem într-un departament de dezvoltare a vaccinului, focusul principal al grupului nostru este procesul bioanalitic, trebuie să ne asigurăm că proprietățile acestui vaccin sunt exact așa cum trebuie să fie la fiecare pas în procesul de producție. În procesul de dezvoltare, noi stabilim care sunt parametrii care trebuie studiați, parametrii care sunt importanți pentru acest vaccin ca să fie funcțional, să fie stabil în timp și să-și îndeplinească toate atribuțiile care le considerăm necesare. E ca și cum luăm o lupă și ne uităm la molecula respectivă din toate punctele posibile.”
Adrian Apetri a vorbit pe larg și despre vaccinul anti-Covid de la Johnson & Johnson și cum funcționează acesta:
„Practic, vaccinul nostru este un fake al virusului adevărat, probabil așa se poate explica cel mai ușor ce este vaccinul nostru. Este o moleculă care arată ca și cum este un virus adevărat, cu două modificări esențiale: prima, acest vaccin este o moleculă incompetentă în a se replica, practic injectăm cantități super controlate și foarte infime în comparație cu titrul la care poate să ajungă un virus în organism. A doua componentă esențială este că aceste molecule au introdusă o casetă genetică, practic sunt deprivate de potențialul de a se replica, în același timp li se introduce o casetă genetică suplimentară care face posibilă expresia antigenului specific, pentru SARS-CoV-2 în acest caz. Această platformă o folosim pentru diverse virusuri, noi lucram deja de o vreme la un vaccin împotriva SARS și MERS, două virusuri din aceeași clasă a coronavirusului.”
Cercetătorul mai spune că se lucrează de mai mult timp la descoperirea unui vaccin anti-coronavirus, astfel încât ideea că serul anti-Covid a fost creat într-un timp foarte scurt nu este una tocmai adevărată:
Ideea că noi, practic, am descoperit un vaccin într-un an nu este tocmai corectă, cercetarea a început cu mult înainte, virusul a fost cât de cât cunoscut, ideea în sine exista dinainte, deci se lucra deja la ea.”
În schimb, odată cu debutul pandemiei, cercetătorii au lucrat la foc continuu pentru descoperirea unui vaccin:
„Orarele de lucru s-au schimbat, nu mai exista sâmbătă, duminică, luni, nu mai conta, la început este extraordinar să fii parte a unui asemenea proces. După luni și luni, lumea începe să obosească, dar la început a fost ceva ieșit din comun, lumea fericită, la miezul nopții cu conferințe, cu discuții. (…) E ca și cum, pentru prima oară, suntem în Champions League. (…) Tot planul a fost croit într-o asemenea manieră încât practic nu exista spațiu pentru erori, orice eșec parțial ne-ar fi deraiat de la obiectivul pe care l-am avut. (…) Au fost momente de stres, descurajați nu am fost niciodată, știam că vom reuși până la urmă, dar există stres când vezi că ceva nu merge și problema trebuie rezolvată până mâine sau până poimâine.”
Fără investițiile masive în cercetarea SARS-CoV-2 nu s-ar fi ajuns la crearea vaccinului într-un timp atât de scurt:
„Cred că este o lecție extraordinară, care se poate extinde în toate domeniile. De multe ori ne întrebăm de ce investim în anumite lucruri, în știință, în progres, în cercetare. Păi pentru asta investim în cercetare, ca să putem să facem un vaccin dacă e nevoie într-un an. Am avut alte vaccinuri, de exemplu pentru HIV, dar asta nu era o chestie care se transmitea așa, nu ardea întreaga lume, în toate continentele. (…) Câtă politică a fost acolo și câte discuții între cercetători din Statele Unite, Franța, chestii politice.”
Scopul companiei pentru care lucrează cercetătorul român a fost crearea unui ser care să poată fi folosit la scară largă, explică acesta:
„Teoretic, am avut vaccinul foarte rapid, dar a fost și o fază de finisare în care am ales cea mai bună variantă. Voiam să facem un vaccin care este disponibil întregii planete, asta înseamnă că acest vaccin trebuie să fie foarte simpu de administrat, o doză ținută în frigider, deci se pate administra și în Africa și în țările sărace din Sudul Asiei, nu doar în Europa de Vest și Statele Unite.”
În mod paradoxal, Adrian Apetri spune că nu a avut încă ocazia să fie vaccinat anti-Covid cu serul la crearea căruia a contribuit, din cauza modului în care se derulează campania de vaccinare în Olanda:
„Eu încă nu am avut șansa să mă vaccinez, colegii mei încă nu au avut șansa să se vaccineze, dacă nu au avut cumva o condiție care le-ar fi asigurat acest numit privilegiu. În Olanda, ritmul de vaccinare este incredibil de lent. Chestia dureroasă e că compania noastră a cerut guvernului olandez o oarecare prioritate pentru angajații firmei, pentru că lucrăm la acest vaccin și aș spune că există un interes să fim vaccinați. Această cerere a fost declinată politicos și așteptăm, stăm la coadă. Cunosc oameni care s-au dus în România să se vaccineze, probabil Guvernul României ar trebui să-și exprime îngrijorarea cu situația din Olanda și alte țări din Vest.”
Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
