Actor şi regizor, Mihai Mălaimare s-a născut la 27 august 1950, la Botoşani, unde a urmat şcoala primară şi Colegiul Naţional “August Treboniu Laurian”, potrivit paginii sale de Facebook. În 1969, era admis la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti (secţia actorie), pe care îl termină în 1973, ca şef de promoţie.
Actroul a ales, apoi, Teatrul Naţional din Bucureşti, unde a jucat, între anii 1973-1990, în piese precum ”Richard al III-lea” de Shakespeare (regia Horea Popescu, 1975), ”A XII-a noapte” de Shakespeare (regia Anca Ovanez, 1984), ”Cyrano de Bergerac” de E. Rostand (regia Al. Toscani), ”Destine” de R. Waiker (regia Ion Cojar, 1976), ”Fata din Andros” de Terentiu (regia Grigore Gonţa, 1977), ”Romulus cel mare” de Dürenmatt (regia Sanda Manu,1977), ”Alexandru Lăpuşneanu” de V. Stoenescu (regia Cristian Munteanu, 1978), ”Filumena Marturano” de Ed de Fillippo (regia Sanda Manu) ş.a. La acelaşi teatru semnează regia spectacolului ”Mantaua” de Gogol, precum şi scenariul şi regia spectacolelor ”Clovnii” şi ”Actorul”.
Mihai Mălaimare a fost profesor la IATC, secţia actorie, între anii 1984-1989, şi a predat, de asemenea, în străinătate, la Şcoala de Teatru Pygmalion din Viena (pantomimă) şi la Gallaudet University (Washington, SUA), în calitate de profesor invitat (arta şi cultura românească) și s-a remarcat, în paralel, prin rolurile interpretate în piese de teatru la radio şi televiziune, precum şi în numeroase filme.
În 1974, actorul debutează la radiodifuziune, invitat fiind de Dan Puican să joace în ”Muşcata din fereastră” de V. Ion Popa. În anii următori avea să lucreze cu regizorii Grigore Gonţa, Titel Constantinescu, Constantin Dinischiotu, Nicoleta Toia, Ion Vova, Val Moldoveanu, Manole Pavel Dan şi Vasile Manta. Despre Radio, Mihai Mălaimare spune că ”este o şcoală de viaţă şi de meserie fantastică”.
Dintre spectacolele de teatru de televiziune merită amintite ”Omul de catifea” (1973), ”Regele Ioan”, ”Evantaiul” (1974), ”Doctor fără voie”, ”Marii maeştri ai farselor” (1975), ”Omul cu umbrela” (1977), ”Castelul din Carpaţi” (1980) etc.
A jucat şi în numeroase filme, conform volumului “1234 Cineaşti Români” (Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1996): ”Veronica” (1972, regia Elisabeta Bostan), ”Explozia” (1972, regia Mircea Drăgan), ”Filip cel bun” (1974, regia Dan Piţa), ”Tufă de Veneţia” (1976, regia Petre Bokor), ”Falansterul” (1978, regia Savel Stiopul ), ”Nea Mărin miliardar” (1978, regia Sergiu Nicolaescu), ”Speranţa” (1978, regia Şerban Creangă), ”Ora zero” (1979, regia N. Corjos), ”Grăbeşte-te încet” (1981, regia Geo Saizescu), ”Întâlnirea” (1982, regia Sergiu Nicolaescu), ”Secretul lui Nemesis” (1985, regia Geo Saizescu) ş.a.
La 24 mai 1990, Mihai Mălaimare a înfiinţat Teatrul Masca, singurul teatru de gest, pantomimă şi expresie culturală din România, unde ocupă funcţia de director, fiind, de asemenea, şi regizorul multor spectacole ale instituţiei teatrale. Teatrul Masca s-a dezvoltat în două direcţii, precum cea a teatrului de stradă (spectacole cu clovni, commedia dell arte, teatru medieval, statui vivante etc.) şi cea a spectacolelor de interior, cu scenariu elaborat, inspirat de mari autori (Gogol, Marquez, Goldoni, Briusov, Borjes).
”Teatrul rămâne singura artă vie, capabilă să răspundă mereu aceluiaşi deziderat – emoţia”, declara Mihai Mălaimare într-un interviu acordat Agerpres, în noiembrie 2014.
Printre proiectele de anvergură pe care acest teatru le-a promovat se află: ”Târgul de Jucării”, ”Festivalul Internaţional de Statui Vivante”, ”Festivalul Măşti Europene la… Masca”, ”Oraşul de sub oraş” (acesta din urmă reprezentând spectacole de teatru în staţii de metrou).
Teatrul Masca a devenit cunoscut şi iubit, atât în ţară, cât şi peste hotare, acest lucru datorându-se şi numeroaselor turnee în Franţa, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Turcia, Albania, Macedonia.
Mihai Mălaimare a scris cărţile ”Maidane cu teatru” (1998), ”Demisia” (2004) şi ”Şansa” (2007), fiind decorat în 2002 cu Ordinul Naţional ”Serviciu credincios” în grad de Cavaler. În 2008, a primit Premiul UNITER, pentru teatru nonverbal.
La 9 iunie 2010, Teatrului Masca i-a fost atribuit ”Ordinul Cultural în grad de Cavaler”, la categoria ”Arta spectacolului”, fiind confirmată astfel valoarea trupei conduse de Mihai Mălaimare, precum şi valoarea tipului de discurs teatral propus în spaţiul teatrului românesc.
Mihai Mălaimare a mai primit, între altele, Diploma de Excelenţă şi Trofeul “România 2000” în cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Galei laureaţilor “România 2000″ din 15 mai 2013, ”pentru rezultate de excepţie în activitatea sa, pentru promovarea artei dramaturgice româneşti în ţară şi străinătate, la cele mai înalte standarde ale măiestriei artistice”, iar din partea Academiei de Teatru şi Arte Plastice din Chişinău – titlul onorific de Doctor Honoris Causa, în cadrul Festivalului Class Fest ce s-a desfăşurat în perioada 11-16 aprilie 2014.
La 1 iulie 2015, preşedintele Klaus Iohannis a conferit Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Ofiţer, Categoria D – “Arta spectacolului” Teatrului Masca din Bucureşti, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înfiinţare, “în semn de înaltă apreciere pentru dăruirea şi talentul puse în slujba artei dramatice, impunându-se atât în ţară, cât şi în străinătate drept un veritabil ambasador al culturii româneşti”.
Mihai Mălaimare a activat în PSD și PNL și este căsătorit cu regizoarea Anca Dana Florea, având 4 copii.
FOTO: Facebook
