Biroul Prezidiului Academiei Române a transmis joi o scrisoare în care face apel la clasa politică din România „să fie la înălţimea misiunii sale”, mai ales în anul Centenarului.
Academia Română spune că Centenarul „nu este şi nu trebuie să fie exclusiv despre trecut”, ci despre prezentul României şi viitorul ei. „Centenarul este un bun prilej de a discuta despre România, România pe care am moştenit-o de la bunicii noştri, România pe care o construim noi astăzi şi România pe care o vom lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor noştri”.
„Prin succesul lui 1 Decembrie 1918, românii trebuie să înţeleagă că nici în «gena românească», nici în «psihologia poporului român», nici în geografia sau religia lui nu este înscrisă vreo fatalitate a eşecului şi a înfrângerii”, se mai arată în scrisoare.
„1 Decembrie 1918 este semnul explicit al faptului că pentru eşcurile de astăzi nu putem da vina decât pe noi înşine. Centenarul ne reaminteşte, intempestiv, că nu avem, în realitate, nicio scuză”, transmite conducerea Academiei.
Instituţia „va deveni unul dintre forurile cele mai active în a găzdui şi organiza dezbateri pe această temă. Este misiunea şi menirea ei. Dar Academia Română nu va deveni vehiculul prin care şi acoperişul sub care, sub pretextul relativismului total, totul se va pune în discuţie. Nu totul este discutabil, nu totul este «de discutat»”.
Nu poţi promova iliberalismul la Moscova sau Budapesta şi „liberalismul” la Bucureşti.
Reprezentanţii Academiei continuă: „O televiziune de la estul României ne îndeamnă de fiecare dată, sub camuflajul sloganului ei insidios – „Ask more!” – să punem totul în discuţie şi sub semnul întrebării – mai ales apartenenţa noastră la UE, apartenenţa la NATO sau parteneriatul strategic cu America. Nu e vorba însă despre nicio discuţie critică, ci despre un proiect politic şi geopolitic explicit. Acelaşi slogan îl promovează şi unii din vestul României, care ne sugerează tot mai insistent, în anul Centenarului, să punem în discuţie premisele şi fundamentele acestuia – mai exact, 1 Decembrie 1918 şi Tratatul de la Trianon. Strategia e clasică: ni se cere să acceptăm a dezbatere oficială, pentru a arăta lumii că ar exista o problemă de dezbătut. Şi dacă există o problemă, ea trebuie «rezolvată», evident în alţi termeni decât cei de atunci.
Iliberalismul încurajează astăzi iredentismul. Pe de-o parte, ideologic, forţează false «dezbateri» menite să pună sub semnul întrebării ordinea europeană post-imperială şi post-Trianon, pe de alta, politic, încearcă să impună forme de reorganizare a statului român, forme fără relevanţă europenă, şi să declanşeze «referendumuri» pentru a pune pe harta separatismelor potenţiale ale Europei şi regiunea noastră, inclusiv sau în primul rând România”.
Academia Română face apel la clasa politică din România „să fie la înălţimea misiunii sale, mai ales în anul Centenarului”.
„Clasa politică nu are voie să se joace cu principii sacrosante sau să deschidă o cutie a Pandorei pe care, mai târziu, nu o va putea închide nimeni. Nu totul este de vânzare, nu orice se poate negocia, nu orice se poate justifica prin jocuri politice sau politicianiste. În anul Centenarului, aceste chestiuni sunt şi vor fi şi mai sensibile. Iar responsabilitea clasei politice, a intelectualilor publici, a jurnaliştilor – trebuie să fie la cote maxime. Iliberalismul şi iredentismul nu trebuie să aibă nicio şansă în România sau în Uniunea Europeană. Răspunsul României şi al Europei la iliberalism trebuie să se manifeste prin mai multă Uniune Europeană. Nu trebuie admisă în niciun caz o pactizare cu iliberalismul, indiferent de direcţia din care vine.
Suntem conştienţi însă că nu ne putem bucura cu toţii la fel în 2018. Dar bucuria unora şi tristeţile altora nu trebui transformate în instrumente de luptă politică. Este vorba, în primul rând, despre respect reciproc”.
